După încheerea dominaţiei Imperiului Otoman şi după Primul Război Mondial, Palestina trece sub mandat britanic, în iulie 1922. Entitatea juridică dispare odată cu naşterea statului Israel. Palestina încetează să mai existe ca stat, de atunci apărând şi „problema palestiniană”. Poporul palestinian intră într-un lung exil, în timp ce, exilul poporului evreu i-a sfârşit.
Gaza este o fâşie de pământ rectangular cu un climat semi-arid, fără resurse miniere, unde locuiesc aproape 1,3 milioane de palestinieni. Fertilitatea este una dintre cele mai crescute din lume: 7-8 copii pe cap de femeie. Economia, este înainte de toate, predominant agricolă, dar depinde foarte mult de de economia israeliană, mâna de lucru palestiniană este deplasată în fiecare zi în Israel, unde este angajată în construcţii şi servicii. Frontierele externe din Gaza sunt controlate de către Israel iar teritoriul este neregulat. Aceasta permite mai multe ieşiri, deci mai multă forţă de muncă poate fi plasată în diferite locuri, deci mai multe intrări şi ieşiri pentru forţa de muncă palestiniană.
Gaza, oraş antic, cunoscut încă din anii 1500 î.Hr., a fost un important centru urban filistinian. A fost cucerit de Alexandru cel Mare, în urma unui lung asediu, după care a fost distrus în cursul războaielor civile din Iudeea. Este reconstruit de arabi, în 632. Este pentru mai mulţi ani ţinta cruciaţilor (sec. XII şi XIII), apoi, în secolul al XVI-lea, reprezintă miză în conflictul apărut între turci şi mameluci.
Francezii sub Napoleon Bonaparte, în cursul expediţiei din Egipt, cuceresc oraşul Gaza (1799). În anul 1948, Gaza şi teritoriul strâmt paralel cu faţa apuseană orientată către litoralul Mării Mediterane, cunoscut sub denumirea de „Fâşia Gaza”, a fost destinat, de către Organizaţia Naţiunilor Unite, pentru a forma un stat arab independent.
Din noiembrie 1956 până în martie
