Avocatul acestei săptămâni este Mariana Roman. O fire puternică, o femeie ambiţioasă, sensibilă şi iubitoare de frumos, Mariana Roman crede că dacă nu ar fi fost avocat ar fi ales să fie psiholog. Este avocat din ianuarie 1997 şi de-a lungul anilor a funcţionat în cadrul a trei Barouri, dar a şi colaborat pe funcţia de lector şi asistent în cadrul a două mari universităţi din Constanţa. Ulterior a renunţat la învăţământul universitar în favoarea profesiei de avocat. Preferă dreptul civil şi spune că „atunci când simt omul onest, îl ajut cu toate forţele mele“. Chiar dacă în fiecare zi vede cazuri dintre cele mai diferite, simte necazul semenilor şi încearcă să găsească cele mai bune soluţii. Crede că „probleme serioase sunt chi-nurile legate de boală, de foamete, războaiele.“

Reporter: De când sunteţi avocat?

Avocat: Sunt avocat din ianuarie 1997. Am făcut stagiatura în Baroul Bucureşti, după ce am terminat facultatea acolo.

Rep: Cine v-a îndrumat paşii către facultatea de Drept sau către această profesie?

Av: Nu m-a îndrumat absolut nimeni. Nu am avut un precursor în familie. Pur şi simplu am avut o atracţie spre latura umanistă, socială. Am avut înclinaţie către literatură, gramatică. O altă opţiune a mea ar fi putut fi psihologia. Dacă nu aş fi fost avocat, cred că aş fi exercitat această profesie cu plăcere.

Rep: Cum aţi trecut prin perioada facultăţii?

Av: A fost o perioadă grea pentru că m-am confruntat pentru prima oară cu plecarea de acasă, despărţirea de apropiaţi şi a trebuit să îmi iau viaţa în propriile mâini. În ceea ce priveşte activitatea şcolară, aceasta a fost o continuă descoperire pentru mine. Îmi plăcea tot ceea ce era legat de studiu, mă implicam destul de mult, îmi plăcea să particip la colocvii, la dezbateri, să fiu prezentă.

Rep: Unde aţi copilărit?

Av: Într-o zonă mirifică, de deal, î