Aproximativ 300.000 de absenţe au reuşit să adune elevii din judeţ, doar în primul semestru al anului şcolar în curs, jumătate dintre acestea fiind nemotivate, conform unei statistici întocmite de Inspectoratul Şcolar Judeţean. Iar în ultimele două săptămâni, poliţiştii sălăjeni au prins peste 200 de elevi care absentau. Culmea este că numărul elevilor care preferă barurile în locul sălilor de curs a crescut de la o săptămână la alta. Dacă, în prima săptămână, în cadrul acţiunii de control, desfăşurată pe parcursul a patru zile, poliţiştii au surprins aproximativ 100 de elevi care chiuleau, în cea de a doua săptămână, numărul celor descoperiţi prin baruri de către poliţişti a trecut de 130. Singura soluţie pe care o au la îndemână oamenii legii este aceea de a-i legitima şi de a întocmi un raport pe care îl trimit conducerilor şcolilor. Mai departe, şcoala ce poate să facă? Verifică numărul de absenţe al elevului respectiv, propune scăderea notei la purtare, contactează părinţii, le comunică. Şi, a doua zi, elevul, drept mulţumire, o ia de la capăt. Şi acum întrebările fireşti. Ce folos mai au aceste controale? Ar putea şcoala să facă mai mult? Nu vrea sau nu poate? Iar părinţii? Ce metode ar putea aplica? Dar din câte am observat nu răspunsurile la aceste întrebări sunt căutate. Ci se caută un vinovat. Conducerile şcolilor se plâng că sunt legate de mâini, legislaţia nu le permite sancţiuni mai aspre. Părinţii arată cu degetul spre dascăli. Că educaţia făcută de ei e una superficială, că odraslele lor sunt tinere şi rebele, că sunt la vârsta la care sunt influenţabili, că spiritul de turmă, conformismul la orice prostie e “în trend” funcţionează încă foarte bine la generaţia actuală. Dar cu educaţia primită acasă cum rămâne? Păi, cine îi încurajează cumpărându-le ultimul model de telefon sau maşină? Răsplată pentru ce?

Rezultatele la examenele naţionale s