E bine să întorci, din când în când, faţa de la grijile zilnice şi să-ţi oferi răgaz pentru a te reîntoarce puţin în anii copilăriei. Cum e posibil? La circ. Aici poţi regăsi toată bucuria pură din care, probabil, nu credeai că a mai rămas mare lucru. Circul Acquatico Bellucci a fost în Timişoara pentru câteva zile. Şi au fost minunaţi. În afară de jonglerii, glume, exerciţii de echilibru, dans şi sărituri, la circ mai poţi întâlni ceva. O lecţie de viaţă.

O reîntoarcere în copilărie

Nici nu mai ştiu câţi ani au trecut de când nu am mai fost la circ. Să fi trecut cel puţin 15. Memoria-mi lacunară surprinde imagini şterse: un clown în faţa unui cort imens, cu dungi albe cu roşu, invitând copiii (prea entuziasmaţi, scuturând cu putere mâna părinţilor), înăuntru. Atât de mult timp s-a scurs încât aveam impresia că mersul la circ e pentru pruncii duşi acolo de părinţi ori de bunici. O distracţie de după-amiază atunci când vine circul în oraş. Nimic mai greşit. O altă preconcepţie. Ca adult, găseşti în actul unui circ o mulţime de lucruri: teatru, dans, umor, o subilitate aproape de neperceput, “piele de găină”, mult entuziasm şi, cel mai important, bucuria aceea pură. Cea de copil. Da, te surprinzi râzând în hohote şi, până când actul se termină, pălmile-ţi devin roşii de la atâta aplaudat.

Vineri, circul Acquatico Belluccia ajuns şi la Timişoara. Nu aveai cum să nu observi cortul albastru, impunător, din parcarea Iulius Mall. Încă aveam impresia că o să stau, timp de două ore, între bunici, părinţi şi copii. Însă m-am înşelat. La intrare, un pirat rupe la fiecare spectator biletul şi îl îndeamnă spre o cortină mare, albastră. O dai la o parte şi, trecând de la lumina puternică de afară, ochii-ţi mijiţi abia pot să distingă ceva în întuneric. Când se dezmeticesc, constaţi uimit că eşti într-o cu totul altă lume. Locul ţi se pare familiar,