Cât de tare s-a ticăloşit lumea prin târg ¤Bre, da’ tare ne-am mai sictirit la bucile obrajilor, mai ales dupe ce ne-or sunat un boluc de pretini, fani ori decât cleienţi, de peste tot, să ne-ntrebe ce se-ntâmplă în Iaşi, de-or ajuns să se lăbuie până şi statuile!? Acu’ ştim şi noi că meliţenii locali are tot felu’ de alte griji şi trebi, că oraşu’ e fleaşcă de găinari bighidii mai mici ori mai maşcaţi şi haladiţi, carele se-nghesuie să te facă la bozonare ori decât la portofel, că şi noi semţim permanent tot felu’ de mâini streine prin bozonare, da’ parcă prea s-a ticăloşit lumea de nu mai are nice o brumă de bum simţ, de o să ajungem să stăm până şi cu gurile ferm închise, să nu ne lăbuie careva şi plombele. Sigur că l-am putea găsi responsabil pe cogeamitele premărete, intimatu’ Gigimanu’, fie-i zilele slăvite, da’ l-am scuza cumva tot noi, din motive că are şi ’mnealui dreptate, păi cum să le bată bucile obrăjilor altora, pe motiv că fură?! Se spune că, în vremea lui Ţepeş cel drept, dormea creştinii cu punga sub cap, de teamă să nu şi-o fure singuri, că tot furt se chema şi tot la ţeapă ducea... Bântuie deslegate tot felu’ de răceli fierbinţi ¤Domle, nu ştim şi chiar nice nu ne interesează ale cui babe s-or înghesuit să tot fie la finalu’ de săptămână, da’ s-a nemerit să fie destul de naşpa, ca să nu spunem boccii, o vreme tristă în care până şi noi, în cambuză, ne-am amintit de toate oasele plesnite pe vremea când eram mici, de reumă şi alte tuşituri cu stropi şi alte alea în batiste. Asta pentru că, mai nou, prin târg bântuie deslegate la prohab tot felu’ de viroze ambuscate, răceli frenetice, pneumonii fleşcăite şi alte mofturi de primăvară, de parcă chiar ar colcăi cu aprindere o brumă de molimă cu viruşi bolnavi. Acu’, dupe ce-am tot luat un boluc de nasturi de plapumă pe post de placebo ori nocebo, ştim că e nasol dacă atunci când te trezeşti dimineaţa nu