81. După „A doua viaţă a lui Mihai Eminescu”, Nicolae Georgescu  scoate „Cercul strâmt. Arta de a trăi pe vremea lui Eminescu”. În interviul pe care l-am amintit ( vezi 78 ) şi publicat în „Ateneu” nr. 1 din 2013, spune Nicolae Georgescu despre conţinutul acestei cea de-a doua cărţi a sa:  1. „Poate nu trebuia să public „Cercul strâmt”, în orice caz, m-am grăbit, trebuia să aştept să apară mai întâi cartea lui Mihai Ungheanu despre campania de presă a lui Eminescu pe tema Tudor Vladimirescu”; 2. „Ca să argumentezi că Eminescu a intrat repede în dizgraţia liberalismului  vremii (mai ales în dizgraţia politicianismului oltean de la noi ) ai nevoie de argumentul Tudor Vladimirescu. Pe scurt, liberalii şi-l revendică pe slujer drept precursor al liberalismului,  într-o serie lungă istoric, pornind de la voievozi: unii au fost „liberali” – alţii, ca de pildă Mihai Viteazu sau Vlad Ţepeş au fost „reacţionari” – pe când Eminescu stopează energic tocmai tendinţa de a introduce prezent în istorie, de a face ideologie din istorie. Este tocmai momentul când Partidul Liberal îşi schimbă numele, în Partidul Naţional Liberal, şi încearcă pe toate căile să se legitimeze adică în societate, între alegători adică, şi în istorie, să-şi facă rădăcini”; 3. „ El observă, însă, că liberalii de la noi sunt în mare, covârşitoare proporţie, străini, aventurieri politici, oameni fără rădăcini – şi trage concluzia că este imposibil să-i afiliem trecutul autohton. Lucrurile acestea trebuie spuse cu mare grijă, pentru că nu convin nici astăzi, aşa cum n-au convenit nici în vremea lui Eminescu, nici în tradiţia de după el. Dar trebuie spuse…”; 4. „Avem de-a face, în fond, cu crearea României moderne, cu partea a doua a secolului al XIX-lea – şi bărbaţii aceştia au creat-o, cei care se revendicau dintr-un liberalism străvechi românesc, şi pe care Eminescu îl arată cu degetul spun