Englezii iubesc acest sport şi vin chiar şi la astfel de partide de „cartier“

Condiţii mai bune ca în Liga a II-a de la noi

„That was a fucking foul, mate!“, ţipă un bărbat cu un fular alb-albastru înfăşurat în jurul gâtului. E fan al lui Wingate&Finchley, echipă din Liga a VIII-a din Anglia.

Pentru a înţelege ce înseamnă fotbalul pentru englezi nu trebuie să plăteşti 80 de lire pe un bilet la un meci al lui Chelsea. Din contră. Indicat e să uiţi, pentru moment, de strălucirea marilor cluburi şi să te uiţi la baza piramidei în ţara care a inventat fotbalul. ProSport a ales să deschidă săptămâna returului dintre Chelsea şi cu un reportaj de la un meci din ultima ligă britanică. Pe un stadion de maximum 300 de locuri din nordul Londrei acolo unde au jucat, pe un teren îngrijit, dar denivelat, Wingate&Finchley şi Thurrock.

Locuri pentru presă şi tribună oficială

Scapi de complicatul metrou londonez şi iei la pas străzile şerpuite din Finchley, un cartier mărginaş al capitalei Angliei. Cărămida roşie a caselor îţi aminteşte de filmele de pe Hallmark şi încerci să îţi imaginezi unde într-un asemenea décor s-ar potrivi şi un stadion de fotbal. Auzi un fluier şi în câteva sute de metri apare în faţa ta şi tribuna alb-albastră a stadionului „Harry Abrahams“. Arena nu impresionează prin mărime, dar ar fi decentă pentru orice echipă din Liga a II-a din România. Condiţiile din interior sunt însă mult superioare celor existente acum la noi în eşalonul secund. Cea mai mare tribună are puţin peste 200 de locuri, dar acestea sunt împărţite ca pe orice mare arenă europeană. Locuri speciale pentru oficialii gazdelor şi ai oaspeţilor, precum şi un sector pentru presă. Asta dacă mass-media înseamnă crainicul stadionului şi un bărbat la vreo 30 de ani care îşi notează fiecare fază importantă a meciului pe un caiet studenţesc.