Pe tarabele piețelor din București au apărut „verdețurile“ de primăvară: ridichi, salată sau ceapă verde. Majoritatea provin din serele din jurul Capitalei, un business foarte bun dacă este făcut cum trebuie

În comuna Vidra, județul Ilfov, solariile fac parte din gospodăria fiecărui locuitor. Practic, nu există casă fără cel puțin un solariu. Unele sunt amenajate chiar în curte, în imediata apropiere a scărilor de intrare în casă. Pe Gheorghe Barbu l-am găsit întinzând folia pe unul dintre cele două solarii pe care le-a amenajat în grădina din spatele casei.

Prima concluzie a discuției este aceea că practicarea legumiculturii în solarii nu este deloc ieftină și la îndemâna oricui. Dimpotrivă, necesită cheltuieli consistente și oarecare pricepere. Facem o scurtă socoteală cu Gheorghe Barbu, pentru cei 3.000 de mp de solariu. Numai pentru cele 300 kg de folie, care costă 11 lei/kg, e nevoie de 3.300 de lei. La care se adaugă banii pentru semințe, pentru lemnele cu care se asigură căldura, pentru apă, pentru substanțe de stropit împotriva manei și a altor boli ale plantelor etc. Apoi, zilierii - din ce în ce mai greu de găsit - nu vin la muncă fără 50 de lei pe zi, plus mâncare, băutură și țigări. Transportul legumelor la piață costă din ce în ce mai mult, pentru că prețul benzinei și al motorinei crește mereu. Una peste alta, la 3.000 de metri pătrați de solar, cheltuielile sunt de circa 15.000 de lei, iar de pe urma vânzării legumelor, pe tot anul se obțin circa 30.000 de lei“- spune Gheorghe Barbu.

Însă acesta ține să sublinieze: „Trebuie ținut cont de faptul că banii din valorificarea legumelor nu vin într-o singură tranșă, ci vin cu țârâita, cum se spune, adică pe măsura vânzărilor și, în mare parte, cum vin așa se și duc, pe cheltuielile curente ale familiei, pe mâncare, îmbrăcăminte etc.“

Tot bătrânii sunt „baza“

Dovada că, totuși