Există locuri în judeţul nostru unde timpul pare că a stat în loc, locuri care sunt adevărate oaze de linişte pentru oricine ajunge acolo. Un astfel de loc este comuna Tălpaş. Situată la 40 de kilometri de Craiova, la graniţa cu judeţele Gorj şi Vâlcea,aşezarea pare scoasă din poveşti.

Pentru oamenii care ies în faţa curţilor, orice maşină care le calcă drumul e o curiozitate, iar asta se observă din felul în care privesc. „Cum să fim? Ca ultima comună a judeţului. De la noi, de aici, e mai greu de ajuns la împărăţie. Nici în cartea de telefon nu existăm“, povesteşte primarul George Casiu, aflat deja la al treilea mandat. Spune acestea fiindcă Tălpaş a devenit comună de sine stătătoare în 2004, înainte fiind alipită de Fărcaş, însă oamenii au uitat să facă modificările de rigoare.

„Erau vite, pomi şi viţă de vie“

Aşezarea - căci cuvântul „localitate“ o apropie prea mult de prezent - se află într-o frumoasă zonă de deal şi numără cinci sate (Mofleşti, Tălpaş, Puţinei, Nistoi şi Soceni) şi 1.587 de locuitori. La aceste cifre, există doar 26 de dosare pentru ajutorul social, lucru pentru care cei din primărie sunt mândri: „Avem, în mare, oameni muncitori. Ajutorul îl dăm cum trebuie şi îi trimitem la curăţenie pe oameni, la canalele care trebuie decolmatate sau la descongestionarea albiei râului“, povestesc angajaţii din cadrul Biroului de asistenţă socială al primăriei.

Din poveşti aflăm că aceasta era una dintre cele mai frumoase comune din zonă; erau vite, pomi şi viţă de vie, dar nu mai merge treaba de ceva vreme, deşi pământul e tocmai bun pentru pomi fructiferi. Pentru agricultură, „terenul e fertil numai pe vale, dar e puţin. E un teren mult mai greu decât cel de la câmpie, venim cu îngrăşăminte de la Târgu Mureş. Avem ovăz, grâu, dar la porumb nu luăm mai nimic din cauza animalelor sălbatice“, spune primarul, amintind mai ales de porci