Stai şi te minunezi de ceea ce se petrece cu vestitul PDL în această primăvară timpurie. Un PDL, cum ştim, obsesiv proclamat de activiştii săi, ca singurul exponent al dreptei „autentice” şi al popularismului european implementat haiduceşte pe meleagurile noastre mioritice. Dispute aprige îl macină din interior. Trei tabere sau aripioare, cum binevoiţi a le zice, se bălăcăresc între ele pentru supremaţie în perspectiva alegerilor interne de la 23 martie a.c. Că se războiesc în moţiuni, programe şi strategii poate că nu e chiar de speriat. Ceea ce sperie şi îi disperă pe căuzaşii fideli ai partidului e dezertarea care începe să ia proporţii. Deocamdată, dispar din ograda din str. Modrogan câte unul, câte doi, în şir indian în direcţia, culmea culmilor, Crin Antonescu-PNL. Ce vreţi, mai cruntă dezamăgire pentru părintele lor tutelar (care-i tot ameninţă că se întoarce în politică) să vadă cum îi pleacă, pe furiş, cei mai buni aghiotanţi şi emuli şi nu oriunde, ci tocmai în tabăra duşmanului de moarte al băsismului - „dictatorul”, „antieuropeanul”, trădătorul Crin Antonescu, „cel care a abandonat liberalismul pentru o alianţă cu criptocomuniştii din PSD”. Să ne amintim câtă zbatere absurdă cheltuită în van, câte tentative eşuate n-a avut marinarul din fruntea statului, contrar prevederilor constituţionale, ca să decimeze şi să dezbine PNL-ul, să-i înghită cu totul pe liberali, în PDL. Ce mai război orb a dus el din fotoliul de la Cotroceni pentru denigrarea şi torpilarea Guvernului Tăriceanu. Toate i-au fost în zadar. A rupt, ce-i drept, din PNL apendicele Stolojan, pe care l-a pus în coada partidului său de suflet. Dar partidul lui Crin nu s-a dat bătut. Maestru al îmbârligăturilor politico-electorale şi al cauzelor pierdute, dl Băsescu a căutat alte căi ca să-şi întărească PDL. Ele se numesc „Partidul Albă ca Zăpada”, „Mişcarea pentru România”, „Alianţa România D