Nici măcar când francezii ne-au ironizat cu glume de televiziune la limita șovinismului, nu ne-am isterizat atât de rău… Nici în clipa în care am fost etichetaţi cu toţii drept ţigani nu ne-am aprins atât de rău încât să decidem să le boicotăm produsele. Nici lor, nici italienilor, nici englezilor… Pentru că „entuziasmul” boicotului ne cuprinde doar când ne este insuflat, prin manipulări şi tertipuri de presă, dinspre liderii politici.
Şi atunci, de ce am crede că astăzi ar fi altfel? De ce am pica în plasa iniţiativelor „civice” de a boicota produsele germane doar pentru că mahalaua noastră politică a picat examenul Schengen? Aidoma şcolii bulversate de măsurile aceloraşi politicieni, guvernanţii noştri se răzbună pe „profesori” pentru eşecul propriei lor imposturi.
Nu am auzit, aşadar, când Franţa ori Italia se întreceau cu glume şi afronturi fără perdea la adresa românilor, de iniţiative care să cheme, nu neapărat la măsuri radicale precum boicotul produselor străine, ci măcar la luări de poziţie coordonate de un USL care, aflat la acea vreme în opoziţie, era mult mai îndreptăţit să facă acest lucru. Şi nu mizerabila manipulare de azi în care, pentru a-şi ascunde imcompetenţa diplomatică, puterea se foloseşte de morsele de presă, dar şi de vocile politice de serviciu…
Nu am auzit vociferări când într-o bilbliotecă din Italia fondul de carte românească a fost „greşit” etichetat cu doi de „r”… Nu am protestat când „afară” erau organizate manifestări „culturale” menite a deforma pînă la mutilare istoria noastră naţională. Nu am auzit o chemare la boicotarea mărfurile din Ungaria, care intră masiv în ţară mai ales ca materii prime, ca urmare a mojiciilor venite dinspre Budapesta.
Astăzi, însă, suntem uşor-uşor îndreptaţi spre o asemenea atitudine. O chemare spre boicotarea produselor nemţeşti pentru îndrăzneala oficialilor g
