In finalul filmului documentar “Stalin Thought of You” (“Stalin s-a gandit la tine”), Boris Efimov, ajuns la peste o suta de ani, caricaturistul favorit al dictatorului, fratele jurnalistului bolsevic Mihail Koltsov, prietenul lui Hemingway si al lui Malraux, ucis in timpul Marii Terori, isi exprima recunostinta pentru faptul ca nu a fost si el lichidat. Refuza sa-l condamne fara urma de echivoc pe Stalin: “Nu a fost un om, ci un fenomen”. In termeni asemanatori va fi gandit probabil si Ilya Ehrenburg, alt supravietuitor al ororii. Explicarea acelui fenomen, ori mai precis spus cataclism, ramane o obligatie intelectuala si morala, daca vrem sa evitam repetarea sa. Faptul ca atatia rusi continua sa-i venereze memoria este deopotriva deconcertant, revoltator si revelator. Dar Stalin nu a fost doar un fenomen rus. Ca si Hitler, el a intruchipat, paroxistic si criminal, patologiile modernitatii. Este ceea ce am in vedere cand, inspirat de Kolakowski, vorbesc despre prezenta Diavolului in Istorie.
Stiu ca suna socant, dar nu se poate nega ca Stalin a avut o Weltanschauung si a fost, in felul sau, un intelectual. Unul autodidact, homicid, liberticid si fanatic, dar un intelectual. Nu fusese si Engels in fond un autodidact? Tot astfel, nu putem ignora afinitatile dintre bolsevism si traditia radicalismului politic si filosofic, occidental si rus. Marxismul a fost apoteoza relativismului etic, a suspendat distinctiile traditionale dintre bine si rau, a definit binele in chip instrumental, utilitar si pragmatic, drept tot ceea ce serveste cauza mesianicului proletariat, clasa presupus mantuitoare. In fapt, s-a produs ceea ce Alain Besançon a definit drept falsificarea binelui. In cateva notatii mult timp secrete, Stalin si-a definit tabla de valori, a identificat ceea ce el privea drept viciu (ori, daca vreti, pacat) si ceea ce-i aparea drept virtute.
In romanu
