Autoexilat o bună perioadă de timp pe câmpiile Rahovei, printre blocurile Zăbrăuţilor, Marian Vanghelie a sărit din nou gardul prim-planului politic, descătuşând în natură un nor radioactiv de elucubraţii proaspăt culese din panseurile de anul ăsta.

Nociv pentru igiena mentală a tinerei generaţii, dar binevenit pentru adulţii care gustă momentele vesele inedite ale primarului “care este”, el se dovedeşte a fi la fel de spumos ca odinioară când devora ”almanahe” şi era un apropiat al celebrului Goagăl.

Este un semn că cei peste douăzeci de ani petrecuţi în avangarda politicii de pe Dâmboviţa, cu sclipiri naţionale, pe alocuri chiar internaţionale, spre bunul mers al universalităţii, nu i-au afectat gândirea, profunzimea, ascuţimea şi forţa de percuţie a gândului care, odată scăpat, nu poate lăsa indiferent auditoriul.

Dacă Ion Iliescu are darul de a adormi audienţa, sau de a smulge timide zâmbete la traducerea bilingvă română - engleză a pildelor sale, edilul de la sectorul 5 este proaspăt, “viu”, incredibil, inegalabil şi inepuizabil în acelaşi timp. Şi asta fără niciun efort. Nonşalanţa cu care zburdă, aprig contestatar, fin observator al fenomenului şi bun mânuitor al drujbei cu care jonglează profilul limbii române îl fac un personaj de a cărui prezenţă nu ai cum să nu te bucuri.

Mă rog, poate în prima fază, să te arăţi indignat, dar este doar un impuls de moment al celor care nu au răbdare să asculte prăvălirea de cuvinte până la capăt. O cascadă care inundă totul, emană forţă şi o capacitate de sinteză cum rareori ne este dat să vedem.

La recenta reuniune a pesediştilor din sectorul 1, Marean s-a arătat a fi un tip preocupat de preocuparea care-l preocupă, semn că, deşi nu pare, el chiar este preocupat de ceva, dar s-a declarat a fi şi un tip complicat şi ne-a recomandat şi nouă să fim la fel de complicaţi, ca o garanţie a eficienţe