La 11 martie 222, se stingea din viaţă împăratul roman Elagabal, ultimul din dinastia Antoninilor, cel despre care Istoria Augustă spunea că a fost „atât de odios prin viaţa, moravurile şi necinstea sa, încât senatul i-a şters de pretutindeni numele.”

Născut în anul 203 sau 204, la Emesa, în Siria, împăratul roman Elagabal a urcat pe tronul imperiului la 16 mai 218. Comportamentul său a avut darul de a şoca întreaga lume romană prin înclinaţiile sale bisexuale şi practicile religioase exotice. Istoria domniei sale a fost relatată în termeni sumbri de către istoricii romani, şocaţi de comportamentul bizar al împăratului. La aceasta a contribuit şi faptul că, la urcarea pe tron, Elagabal avea doar 14 ani şi era un preot ereditar al unui zeu solar oriental, ascensiunea sa nefiind precedată de parcurgerea treptelor carierei militare, aşa cum lumea romană era obişnuită.

Elagabal a primit la naştere numele de Varius Avitus Bassianus, fiind nepotul Iuliei Maesa, sora mai mică a împărătesei Iulia Domna. Aparţinea unei familii din Emesa şi a moştenit calitatea de mare preot al zeului Elagabal, de la care şi-a luat numele sub care a fost cunoscut ca împărat. Tatăl său, Sextus Varius Marcellus, tot sirian, a ajuns la rangul de senator în vremea împăratului Caracalla, însă mama lui Elagabal a răspândit zvonul că adevăratul tată al lui Elagabal a fost chiar Caracalla. În realitate, Elagabal a fost doar nepotul împăratului.

Elagabal a ajuns împărat în momentul în care Gannys, amantul mamei sale, l-a dus în tabăra Legiunii a III-a Gallica şi le-a cerut soldaţilor să-l proclame împărat. La vremea aceea, împărat era Macrinus, dar trupele acestuia au fost înfrânte de legiunile fidele lui Elagabal în 8 iunie 218, în apropierea Antiohiei. Abia după această victorie, Elagabal a beneficiat de recunoaşterea sa împărat al întregului Imperiu ro