În limba română, cuvîntul trust este, aproape invariabil, asimilat cu două noţiuni tot mai prezente în limbajul nostru modern, care ţin de domeniul construcţiei pe de o parte (trust de construcţii) sau de al imaginii pe de altă parte (trust de presă). Este un atribut al fanicului, al arătării, un demers clăditor care conturează, creionează, desenează, implementează, durează.

Cuvîntul poate că vine – nu întîmplător – pe filiera engleză dintr-o noţiune care conţine acelaşi înveliş fonic şi aceleaşi caracteristici: trust, noţiune care tradusă în limba română înseamnă încredere. Şi aşa cum trustul este cel care creează o imagine sau o realitate, şi încrederea este cea care stă în spatele unei realităţi pe care o arată şi o construieşte, mizînd puternic pe atributele dăinuirii. A avea încredere în ceva sau cineva este un gest similar cu a construi un edificiu durabil; încrederea şi credinţa stau ca bază la tot ceea ce se manifestă, din plin, în lumea de zi cu zi.

Derivat din trust este şi, probabil, englezescul trust, care are printre multele înţelesuri cel mai răspndit în zona aviaţiei. Noţiunea se traduce prin puterea de propulsie a unui motor în scopul pentru care a fost proiectat, respectiv asigurarea zborului. Pentru mulţi, zborul este încă un miracol sau un ceva greu de explicat; pentru cei ce lucrează în domeniu, zborul este rezultatul firesc al unor forţe sau capacitatea unui obiect de a plana în momentul frecării cu aerul, unde intervine din plin noţiunea de portanţă.

Şi pentru unii şi pentru alţii, zborul nu este altceva decît încredere, acel trust englezesc care trebuie să depăşească atît dimensiunea miracolului cît şi cea a fricii; încrederea că, undeva, aproape, cineva îşi face din excelenţă un mod de a fi şi clădeşte punţi în cer pentru ca noi, la capătul drumului, să ne regăsim liniştea, prietenii, oamenii dragi, familia. V