Maşinăria represivă pornită de Iosif Stalin a funcţionat şi după moartea dictatorului. Printre victimele din RSSM s-a numărat Vladimir Kasianov din Bender, arestat de KGB în decembrie 1957 şi condamnat în februarie 1958.
Deşi a condamnat represiunile politice ale lui Stalin la Congresul al 20-lea al PCUS, Nikita Hruşciov a preluat practica predecesorului său, e adevărat, nu la nivel de masă. În perioada februarie-decembrie 1956, urmare a raportului secret al lui Hruşciov, organele KGB nu au îndrăznit să ia măsuri drastice împotriva celor care criticau mai mult sau mai puţin deschis regimul comunist. CC al PC din RSSM a primit în perioada respectivă zeci de rapoarte din teritoriu despre sute de cazuri de sfidare deschisă a puterii sovietice.
Hruşciov şi represiunile politice
Acestea se înteţesc mai ales în toamnă, în contextul revoluţiei maghiare, despre care populaţia RSSM era informată cu lux de amănunte prin intermediul posturilor de radio străine, precum „Vocea Americii“, BBC şi „Europa Liberă“. Drept urmare a înmulţirii cazurilor de critică la adresa ideologiei şi practicii comuniste şi a pericolului ca situaţia să iasă de sub control, la 19 decembrie 1956 Biroul Politic al CC al PCUS adoptă decizia „Despre consolidarea activităţii organelor de partid în combaterea atacurilor antisovietice şi a elementelor duşmănoase“. Măsura este un semnal nu doar pentru organizaţiile de partid, cât şi, mai ales, pentru KGB. Acesta primeşte astfel ordin să nu se limiteze doar la înregistrarea atitudinilor antisovietice, ci să treacă la acţiuni de arestare şi condamnare a persoanelor care „nu înţelegeau limitele democraţiei sovietice“.
Arestat în decembrie 1957
Printre victimele acestei decizii în RSSM este şi Vladimir Kasianov, reţinut de secţia KGB din Tiraspol la 14 decembrie 1957. I se incriminează săvârşirea unei crime ce cădea sub incidenţa a
