-AA+A
„Nouă povestiri” de J.D. Salinger J.D. Salinger este un mare povestitor. Nici nu are rost să amintesc faptul că face parte din înalta rotondă a prozatorilor americani din secolul douăzeci (n.1919 - d.2010). La noi cel puţin, J.D. Salinger este cunoscut mai cu seamă după romanul (scris pentru adolescenţi, ca să zic aşa) „De veghe în lanul de secară”, în ultimii ani opera sa fiind tradusă şi editată de Polirom, Iaşi. Nu ştiu, ori nu reţin în mod special, ce a opinat critica literară despre opera lui J.D. Salinger. Am remarcat o calitate mai puţin frecventată de alţi scriitori, anume puterea lui J.D. Salinger de a ridica banalul - faptul banal, lucrurile banale, cuvintele banale, dialogurile banale - la rang de demnitate literară. Personajele prozatorului doar aparent par niţel ieşite de pe fix, impresia asta însă vine tocmai de la abilitatea cu care autorul le poartă printre cele mai lipsite de seamă stări sufleteşti şi momente de meditaţie.
Una dintre cele mai frumoase povestiri dintre cele nouă este „Pentru Esmé - cu dragoste şi abjecţie”. Povestirea evocă atmosfera anului 1944, în plin război mondial, când şi militari americani se aflau la cursuri de instrucţie speciale, la Devon, în Anglia, pregătindu-se pentru ziua Z, pentru debarcarea în Europa, un moment dramatic dus până la extrem, când sute de soldaţi ai Aliaţilor s-au sacrificat în încleştarea cu maşina de război a dementului Hitler. J.D. Salinger reuşeşte ca în momentele acelea febrile, de pregătire a atacului, să strecoare în paginile sale măreţia binecuvântată a unui dialog dintre un sergent american şi o foarte tânără domnişoară din localitate, întâlnită întâmplător, într-un local, la un ceai fierbinte, dialog care în acele circumstanţe pare mai degrabă absurd, însă plin de miez, şi care s-a dovedit esenţial atât pentru tânăra care l-a abordat pe militar, căci ea l-a abordat dintr-o
