Tineri care trăiesc în concubinaj în casele de copii, homosexualitate, abuzuri sexuale, tineri de 12-13 ani care au întreţinut relaţii sexuale cu zeci de „colegi” din casele de copii şi acuze de prostituţie. Pe scurt, radiografia unui sistem care, teoretic, ar trebui să protejeze copiii. Numărul cazurilor de abuzuri sexuale în rândul copiilor instituţionalizaţi a crescut la cote alarmante. Cauzele? Lipsa de supraveghere, de educaţie, haos.

În numai două luni, cât au trecut din acest an, numărul abuzurilor sexuale din sistemul de protecţie a copilului Maramureş „bate” spre cel înregistrat pe tot parcursul anului trecut. Într-o creştere alarmantă sunt şi cazurile de neglijare sau violentare a copiilor. Mai mult, sistemul a înregistrat un nou record negativ: pentru prima dată de la înfiinţarea serviciul Abuz-Neglijare din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) s-a înregistrat mai mult de un caz pe zi!

Conducerea direcţiei, care pare să se ţină cu dinţii de scaun, bâjbâie prin presă scuze lamentabile şi încearcă să convingă că trendul nu e în creştere. Evidenţele însă îi contrazic: sistemul de protecţie a copilului a ajuns însă un infern al copiilor abuzaţi. Cauzele sunt multiple. Oficial, încep de la lipsa de personal, continuă cu lipsa de fonduri şi culminează cu incompetenţa personalului.

Iar statisticile, şi aşa dezastruoase, reprezintă numai cazurile descoperite. Altfel spus, fenomenul e mult mai alarmant în realitate. O problemă importantă e faptul că Direcţia nu are un psiholog principal şi nici instrumente de lucru validate juridic şi profesional. Astfel că, de multe ori şi puţinele cazuri descoperite pot fi puse sub semnul întrebării de către instanţă. Ori bateriile de teste şi formare costă. Au fost cazuri în care, psihologii DGASPC Maramureş au arătat că un copil a fost abuzat de o perso