De-a lungul timpului au existat numerose cazuri în care oamenii au fost îngropaţi de vii, uneori din cauza lipsei unor metode exacte de constatare a decesului. Din acest motiv, unii au lăsat instrucţiuni clare rudelor pentru a se asigura că nu sunt îngropaţi de vii.

Publicaţia britanică „Daily Mail“ prezintă câteva astfel de cazuri adunate din ziarele din întreaga lume.

Mary Best din India avea 17 ani când s-a îmbolnăvit de holeră. Tânăra s-a confruntat cu stări de agonie şi crampe stomocale, iar în cele din urmă medicii i-au declarat moartea. Cum victimele holerei erau îngropate la scurt timp după ce le era declarată moartea pentru a preveni răspândirea germenilor, şi Mary Best a fost înmormântată în câteva ore într-o criptă.

Zece ani mai târziu, când cavoul a fost deschis, martorii au fost îngroziţi. Capacul sicriului fusese înlăturat, scheletul fetei era pe jumătate în afara coşciugului, iar partea dreaptă a craniului era fracturată. Degetele de la mâna dreaptă erau îndoite, iar hainele erau rupte.

Explicaţia este că în momentul în care a fost pusă în sicriu Mary nu era moartă, ci se afla într-o stare de inconştienţă. Probabil că după ce a realizat că ţipetele nu îi sunt auzite, a încercat cu disperare să dea la o parte capacul sicriului. Este posibil ca din cauza efortului prea mare să fi leşinat şi să se fi lovit la cap, ceea ce i-ar fi provocat moartea.

Cel care a avut de câştigat după acest tragic caz este chiar medicul care i-a constat decesul, care a încercat să-i omoare şi mama adoptivă de două ori, probabil cu intenţia de a pune mâna pe averea ei.

Până la progresele medicinei din secolul XX, metodele de determinare a decesului erau incerte şi implicau chiar şi aplicarea unor felii fierbinţi de pâine pe tălpile pacientului, pentru a-i verifica reacţiile. Unii oameni au fost atât de îngroziţi la gândul că s-ar putea trezi