Calul nu ucide. Provoaca repulsie, mila, ingrijorare, dar nu ucide.Ucide insa urat maladia Creutzfeld-Jacob: creierul se transforma intr-un burete amorf, fiinta intr-un zombi sinistru. Europa s-a speriat strasnic in anii 90, odata cu aparitia si dezvoltarea bolii vacii nebune. Timpul a trecut, am uitat, mergem inainte pe calea profitului maxim. Da, carnea de cal costa jumatate de pret fata de cea de vita. Romania, tara noastra draga, este plina de gloabe si martoage gata de a fi livrate spre abatoare, pentru preturi de nimic, pentru ca civilizatia taraneasca traditionala este pe moarte, iar bietii cai nu fac altceva decat sa urmeze declinul general al acesteia. Si niciun taran, cati au mai ramas, nu si-ar vinde la abator, pentru nimic in lume, calul bun de lucru, nu trebuie sa fii expert in agricultura pentru a intelege starea de fapt.
Spre deosebire de anii 1990, cand balaurul Internet nu era decat o promisiune, acum descoperim cu mirare faptul ca intermediari din Cipru, Olanda, Luxemburg, Honolulu – traderi deci – se ocupa cu comertul calului belit de piele in abatoarele romanesti via mediul virtual. Ca si cum carnea ar fi banale minereuri de fier sau stocuri de boabe de cafea. Totul se vinde si se cumpara cu profit maxim repet; oricum cei din spatele ecranelor isi pot procura cele mai bune alimente, ca din cauza aceasta sunt traderi, fac profit maxim si nu le pasa. Asta-i chiar logica afacerilor si a capitalismului ultraliberal, in ultima instanta, compasiunea si grija nu au ce cauta in afaceri, campaniile de tip CSR sunt doar perdele de fum si bombe lacrimogene de PR…
Revenind la stocurile traficate pe Internet, am mai aflat cu aceasta ocazie ca exista o piata a tocaturii de carne congelate, calupuri-amestec de carne inferioara, tendoane, oase, piele, zgarciuri – tot ceea ce nu se poate consuma de la un animal, nu ar manca nici macar un caine, dar
