Profesorul tulcean Nicolae Ariton vorbeşte despre misterul „ceasului“ care a definit, decenii la rând, Biserica „Sf. Gheorghe“ (Biserica Bulgărească, aşa cum mai este ea cunoscută tulcenilor), unul dintre cele mai frumoase monumente istorice pe care le are municipiul Tulcea.

Biserica actuală este ridicată pe locul unei foste bisericuţe din lemn, de primii bulgari basarabeni veniţi în Tulcea în urma Războiului ruso-turc din 1828-1829. „Ce este interesant este faptul că bisericuţa bulgărească era aşezată pe malul Dunării, pentru că în perioada 1830-1840, frumosul nostru fluviu pătrundea printr-un ghiol până în dreptul actualei clădirii a Primăriei“, spune profesorul Nicolae Ariton pe blogul său, mistereledunarii.wordpress.com.

Turnul clopotniţei din faţa bisercii a fost construit mai târziu, în stil gotic. Iar ceasul din din vârful acesteia şi mai târziu.

„Cum tot timpul ne-a intrigat acest mister, încercăm să-l desluşim în acest articol. Fără să avem informaţii exacte, probabil că impozanta turlă a fost adăugată în anul 1897, când biserica a fost reparată şi consolidată. Misterul ceasului este şi mai profund, dar am reuşit să îl desluşim prin aşezare fotografiilor în ordine relativ cronologică. Astfel, până la sfârşitul Primului război mondial, ceasul nu exista, acesta a fost montat în perioada interbelică, puţin probabil în primii ani după încheierea războiului, când Tulcea şi-a revenit foarte greu în urma distrugerilor suferite, aproape jumătate din clădirile oraşului fiind nimicite“, mai spune Nicolae Ariton.

În volumul scriitorului M.D. Ionescu, „Dobrogea în pragul veacului al XX-lea“, profesorul tulcean a descoperit pe o imagine destul de neclară, că pe la 1900, pe frontonul deasupra intrării în curtea bisercii există o „chestie“: „poate fi un blazon sau un însemn religios, dar poate fi foarte bine şi un ceas, cu un si