Era inevitabil să se ajungă aici: guvernul are în faţă patru ani, nu câteva luni ca înainte de alegeri, şi nevoie ca de aer de finanţarea FMI, fără de care rămâne suspendat cu picioarele în aer înainte de jumătatea mandatului, precum personajul rău din desene animate. Or, FMI şi bunul simţ impun oprirea umflării plăţilor restante la primării şi judeţe, o practică uzuală acutizată recent: arieratele locale au crescut cu 40% doar din decembrie încoace. Sursa: EVZ

Când Nicuşor Constantinescu, preşedintele CJ Constanţa, s-a luat zilele trecute în beţe cu ministrul pentru buget Voinea, nu e decât semnul că o tensiune cu miză mare răsuflă public: ideal, localii vor bani dar fără ca cineva să se uite peste umărul lor cum îi cheltuie; Finanţele, obsedate de controlul deficitelor, fac micro-management pentru fiecare leuţ, ignorând principiile de autonomie locală. Cine are dreptate? Amândouă părţile, în felul lor. Baronul Nicuşor arată, corect, că după legea română şi principiile Cartei Autonomiei Locale, semnată de noi, transferurile necondiţionate de tip cotă-parte din impozitul pe venit (IVG) şi sumele de echilibrare trebuie să fie chiar aşa: necondiţionate în utilizare, alocate după o formulă automată, destinate a compensa discrepanţele de venituri proprii între primării sau judeţe. A da instrucţiuni aleşilor locali pentru aceşti bani nu are suport legal.

Unde n-are dreptate Nicuşor, ci Liviu Voinea (susţinut acum de Ponta, nu lăsat din braţe ca în toamnă în chestia cu impozitele locale; dar atunci era campanie) e că într-adevăr autorităţile locale se poartă mai copilăreşte cu alocările bugetare decât cele centrale, angajând cheltuieli aiurea, neurmărind proiecte de investiţii lăsate de izbelişte, dar solicitând fonduri în plus pentru datoriile curente. Şi nu doar în România: Spania a fost băgată în criză şi de iresponsabilitatea regiunilor, autonome în cheltuire