O familie tânără, cu doi copii, tata inginer, mama medic specialist, cu greu își putea cumpăra un apartament în zona dorită. Cititorul nostru a avut puțin noroc...
Costinel Savu: „Depăşisem vârsta de 30 de ani iar în apartamentul de trei camere eram în total şapte şi nu aveam decât o baie. Soţia era medic specialist la o policlinică din localitate iar eu făceam naveta, nu prea departe, lucrând ca inginer într-un CAP. Spre norocul nostru, un cetăţean care se afla pe listă înaintea noastră, a refuzat oferta. Am luat apartamentul fără ezitare, mai ales că se afla aproape de socri. Nu conta că apartamentul meu se afla la etajul patru într-un bloc cu tot atâtea etaje.
Eram tineri şi urcam în fugă. Mai greu pentru cei bătrâni care veneau zilnic, cu rândul, ba să ne aducă alimente după cozile cotidiene pe care le făceau, ba să aibă grije de copii, să-i ducă şi să-i aducă de la grădiniţă ori de la şcoală. Cu timpul, cunoscându- mi vecinii, mi-am dat seama care au fost criteriile de repartiţie a apartamentelor, pe niveluri, în cartierul nostru cu blocuri numai de patru etaje. La etajele 1 şi 2 erau proprietari ofiţeri de securitate, de miliţie şi MFA, printre ei strecurându-se şi civili care, ori aveau pile puternice la partid, ori aveau legături cu o parte a celor dintâi, dând informaţii sub semnătură codificată.
La etajele 3 şi 4 proprietari erau medici mai vestiţi sau mai puţin cunoscuţi, profesori universitari, profesori de liceu, ingineri şi alţi absolvenţi de studii superioare, unii chiar cu funcţii de conducere. Parterul a fost rezervat clasei muncitoare, maiştri, mecanici de locomotivă şi alte cadre de bază. Acum, după aproape 40 de ani, urc tot mai greu cele patru etaje dar nu-mi pare rău deoarece nu mi-am pătat conştiinţa”.
„Eram în total şapte iar apartamentul nu avea decât o baie”
„Evenimentul zilei” publică, zilnic, cele mai interesante
