Europei îi este din ce în ce mai greu să ne mai înghită derapajele de la principiile democratice, atât nouă, cât şi vecinilor de la Vest, Ungaria.

Se vede treaba că şmecheriile premierului Victor Ponta, care şi-a mai îndulcit tonul şi afirmaţiile legate de statele europene care ne taxează orice tentativă de încălcare a normelor de bun-simţ democratic – lăsând treaba murdară pe seama aliatului său liberal – nu mai păcălesc pe nimeni. Iată că datul cu tifla către partenerii din Uniunea Europeană care

ne-au refuzat, din nou, admiterea în clubul select al „statelor Schengen” – tradus în sintagma „pe noi nu ne mai interesează, să ne cheme ei cînd vor vrea” – nu a făcut decât să-i alarmeze pe respon­sabilii celor patru state care ne-au sancţionat făţiş şi anterior prezentării Raportului Mecanismului de Coope­rare şi Verificare, respectiv Germania, Olanda, Deanemarca şi Finlanda. Alarma s-a tradus în „scrisoarea celor patru” cancelarii europene care cer preşedintelui Comisiei Europene instituirea unui mecanism independent de politic, mecanism capabil să semnaleze derapajele de la democraţie ale statelor membre ale Uniunii Europene încă dintr-un stadiu precoce, pentru ca acest organism să emită anticorpi, care s-ar putea traduce inclusiv prin sistarea fondurilor europene către ţara care încalcă principiile statului de drept.

Ce este mai tragic este faptul că, atât în cazul României, cât şi în cel al Ungariei, presiunile politice nu mai sunt deloc eficiente. Politica pe alocuri sfidătoare a României nu mai poate fi contracarată astfel, drept pentru care responsabilii europeni se văd în situaţia de a acţiona un alt buton, cel al banilor. Aceasta într-o ţară în care fondurile europene sunt singura speranţă a unei infuzii de bani, dat fiind că finanţarea bancară se apropie vertiginos de zero, investiţiile private sunt şi ele la tempe­ratura de îngheţ, iar