De-i vreme urâtă şi plouă, frământăm noroiul de-o plăcere; de bate vântul, înghiţim praf, cu tot cu rămâşiţele din glodul uscat sau nisipul de astă iarnă împrăştiat în calitate de antiderapant. Merite demne de un primar „de-al nostru“, care admnistrează treburile urbei din 2007.

Până nu demult junele edil din fruntea Chişinăului avea o scuză. Blocarea mai multor proiecte era pusă fie pe seama comuniştilor de la guvernare, fie în cârca funcţionarilor iresponsabili. Să ne gândim împreună ce a făcut în cei aproape şase ani primarul? Cu ce realizări se mândreşte? A cerut vreodată să fie spălată mizeria de pe stăzi? S-a înfoiat în puzderia de subalterni pentru a opri construcţia de coştereţe pe lângă blocuri? Nu, ne-a servit periodic show-uri, în faţa sau în spatele Primăriei. De exemplu, luni, s-a lăudat cu „maşina mişto“.

În loc să ne povestească despre mirese în faţa camerelor de luat vederi mai bine s-ar duce în stagiere la Sibiu, să înveţe de la Klaus Iohannis ce înseamnă să fii primar. Acolo, chiar şi în urmă cu mai bine de un deceniu, se spălau stăzile - pavate, nu asfaltate. La Sibiu, dragă domnule Chirtoacă, se udă florile puse pe balustradele instituţiilor publice sau chiar pe stâlpi. Acolo centrul vechi e centru vechi. Şi totul este lună. Nu degeaba Iohannis este primar din 2000, e la al patrulea mandat.

Cum e la noi, într-un oraş care de la o vreme îşi zice şi european? De cum ieşi din casă, dai în părculeţul din faţa blocului de cele „100.000 de locuri de parcare pe care le-a amenajat municipalitatea în ultimii ani“. Nu ştiu cum e la voi, dar în curtea casei în care stau eu scuarul s-a umplut de maşini. Unii şi-au pus peste fâşia de iarbă pietre sau moloz, chiar şi covoare, pentru a nu-şi murdări roţile de noroi, alţii şi-au bătut pari pe care au atârnat lanţuri prinse cu lacăte, semn că aici e locul lor de parcare. Ştiţi cum e acolo când pl