Eroul noii stângi latino-americane, învins de cancer, intră în panteonul select al liderilor „revoluţionari“.
Blamat de cei care au trebuit să părăsească ţara majoritar cu destinaţia Miami ca urmare a instaurării regimului său, în general din segmentul cu venituri ridicate al societăţii, Hugo Chavez este şi adorat de cei mai săraci cetăţeni, care au beneficiat de pe urma politicilor sale şi care au fost mobilizaţi constant electoral de-a lungul celor 14 ani în care s-a aflat la putere.
Un mit al Americii Latine
Decesul lui Chavez, din data de 5 martie la ora locală 16.25, a fost urmat de declararea doliului naţional pentru 7 zile în Venezuela şi pentru 2-3 zile în alte 7 ţări (Cuba, Uruguay, Argentina, Ecuador, Bolivia, Brazilia, Iran), corpul defunctului fiind expus în Academia Militară din Caracas. Deja un mit pentru susţinătorii săi din America Latină, el va fi îmbălsămat şi prezentat permanent publicului într-o vitrină de cristal într-un viitor „Muzeu al revoluţiei“ (similar probabil celui din Havana). El se înscrie astfel într-o linie lungă de trupuri moarte care au jucat un rol politic, neuitând legăturile făcute de unii analişti cu Eva Peron (vezi foarte interesantul volum publicat de Katherine Verdery, Viaţa politică a trupurilor moarte, Bucureşti, Ed. Vremea, 2006). Rolul său politic este acum acela de a asigura continuitatea regimului în absenţa sa. Succesiunea la putere a avut deja loc, vice-preşedintele Maduro depunând vineri, 8 martie, jurământul ca preşedinte printr-o decizie neconstituţională, sancţionată însă de Curtea Supremă şi denunţată de opoziţie. Noi alegeri vor fi organizate pe 14 aprilie. Care este însă moştenirea pe care o lasă regimul Chavez Venezuelei, Americii Latine şi lumii?
Chavez a instituit un regim extrem de personalizat într-un cadru democratic, dar cu accente auto
