Despre imaginea jalnică, penibilă, a lui Traian Băsescu ascultat aproape numai de sluguţele sale din PDL, vom mai vorbi. Am asistat la încă o lecţie ternă, durând 25 de minute, în care preşedintele  a jignit un  auditoriu socotit probabil neinformat explicându-i care-i locul României în lume. Şi mai ales a dictat pe puncte ce au de făcut Parlamentul şi Guvernul. Apropo de sala rarefiată, să remarcăm isteria pe care a iscat-o luni calmul cu care PNL a anunţat că nu asistă la recitalul unui preşedinte considerat, în urma unui vot popular covârşitor, drept ilegitim şi care nu mai are de mult nimic bun de spus unei naţiuni pe care, de peste opt ani, o tot înşală. Până şi în corul probăsist a au fost stridenţe, de genul celei cu clăbuci lansate de un invitat permanent la RTV, postul acela cotrocenist până în măduva oaselor, patronat de un personaj ajuns senator printr-un ciudat capriciu al preşedintelui pesedist Victor Ponta. "Cum îşi permit nişte puşcăriabili să facă legi, dar să nu vină să-l asculte pe preşedinte?!", a ricanat respectivul. Aşa o fi, sunt prin Parlament figuri controversate, dar era bine să-şi asume nominalizarea lori, nu să arunce vorba ca Băsescu, din uşa garajului. Ca să folosesc însă aceeaşi găselniţă lexicală, un "puşcăriabil" perfect, cu grele dosare deocamdate blocate, e însuşi prezidentul... Aşa că "avocatul" său mai bine tăcea şi rămânea filosof. Altceva, însă, e mult mai important.

O serie de semnale cu greu cu disimulate atestă că în USL sunt nişte fricţiuni care put a influenţă cotrocenistă. A dihonie semănată de laboratoarele din vârful Dealului, de acolo unde asta a făcut tot timpul Băsescu, semănatul dezbinării în toate mediile politice şi sociale, spre a-şi menţine el însuşi puterea personală. Divide et impera e singura filosofie, singurul mod în care s-a exercitat dintotdeauna, împingându-l spre perfecţiune. Să facem, însă, un