In loc să ne aducă o rază de speranţă, primăvara se întunecă sub cortina scandalurilor alimentare. Pe lângă marea tevatură a cărnii de cal - afacerea loco -, laptele contaminat cu aflatoxină, legumele şi fructele de import infestate cu pesticide, carnea de pui ... "împănată" cu Salmonella, ne trimit direct pe patul de spital, fără să mai avem pretenţia unor analize elementare. E clar că mai suntem ţinuţi în viaţă graţie îngerilor păzitori... Aceiaşi cărora le datorăm salvarea de la dezastrul general. Fiindcă atunci când o nenorocire nu este oprită la timp, are forţa bulgărelui de zăpadă, cuprinzând tot ce atinge în alunecarea lui încremenită de spaimă.
Dar, spre uimirea noastră, cu flagelul corupţiei ne-am obişnuit. Chiar dacă refuzăm s-o înţelegem, chiar dacă nu agreăm abaterea de la moralitate, de la cinste. Cu alte cuvinte, ea există, se manifestă liber, iar noi... o tolerăm. Ca şi cum o supra-lege ar susţine-o din umbră. Una sub care cresc şi se înmulţesc toate ispitele diavoleşti. Tentaţia fraudei, a hoţiei, a minciunii au pus stăpânire pe minţile candidaţilor la titlul de "criminali în serie". Cum să vezi în indivizii care îşi arogă drepturi de mari producători de alimente otrăvite şi distribuitori de molime şi de moarte, nişte oameni cu bune intenţii?!
Pe rafturile magazinelor alimentare nu mai este loc decât pentru "efecte" ale fraudei. De ce autorităţile nu au văzut, până acum, această stare de lucruri? De ce instituţiile abilitate nu au declanşat alertă maximă? De vreme ce despre acte de înşelătorie, comise cu largheţe, se vorbeşte aproape zilnic. În paranteză fie spus, ni s-ar părea chiar nefiresc să nu auzim, să nu aflăm, clipă de clipă, sau să nu asistăm noi înşine la cazuri de acest gen, cu duiumul.
Consumatorii află, mult prea târziu, că există autorităţi ce pot fi sesizate (eventual când nu îşi fac datoria), precum ANSVSA (Autor
