Clujeanul Virgil Lazăr (81 de ani), gazetarul care a lucrat mai mult de jumătate de veac la „România liberă“, povesteşte despre viaţa de ziarist înainte de 1989, despre articolele scrise de el care l-au enervat pe Ceauşescu, despre modul în care discursurile dictatorului erau cenzurate şi despre cum l-a învăţat meserie pe Florea Ceauşescu, fratele preşedintelui, care trăia într-o casă de chirpici la marginea Bucureştiului.

Unul dintre veteranii presei române, Virgil Lazăr (81 de ani), jurnalist care a lucrat mai bine de 50 de ani la „România liberă“, perioadă în care i-a cunoscut personal pe Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceauşescu şi pe toţi preşedinţii de după 1989, a stat de vorbă cu reporterul „Adevărul“ despre cum era presa în perioada comunistă şi cum este ea acum. „Am vorbit foarte mult în carte („Povestea unui gazetar veteran" –nr) de presa trecută, de cenzură. Atunci totul era subordonat ideii luptei de clasă, totul era subordonat politicii de partid, nu puteai ieşi chiar cu ce voiai din cauza cenzorilor, cerberii principali de pază ai regimului. „Şeful“ (Nicolae Ceauşescu-nr) iubea foarte mult anchetele, pentru că i se părea că noi, ziariştii, prezetăm realitatea mai bine decât Securitatea. Nu s-au făcut obstrucţii la anchete. Am prins acest şpil de la un coelg, de la Bucureşti şi mi-am dat drumul la gură. Am putut să scriu că suflarea de aer în ţevile de gaz aduce mari pierderi economiei, pe baza unor explicaţii date de directorul de la fabrica sticlă din Gherla, care mi-a făcut un calcul, cât pierde atunci când, din cauza gazulului metan slab, combinat cu aer, aruncă jumate din şarjele de sticlă. Mi-a spus că se pierd câteva milarde de lei, sumă pe care am publicat-o, luându-mi o măsură de siguranţă: am început cu un citat din Ceauşescu în care spunea: <>”.

Fo