Liderii Uniunii Europene (UE) ar avea de învăţat dacă analizează criza cu caracteristici similare celei din zona euro care a avut loc în urmă cu aproape 1.000 de ani în Imperiul Bizantin, scrie The Guardian.
"Câteodată uităm de ce studiem istoria. Apelă la trecut pentru a înţelege viitorul, dar şi pentru a trage învăţăminte. (...) Imperiul Bizantin - partea de est a Imperiului Roman, care a continuat să se dezvolte mult după declinul Romei - se bucură de distincţia de a fi unul dintre foarte puţinele state care au supravieţuit peste un mileniu, de la fondarea oraşului Constantinopole în 330 şi până în 1453", scrie, într-un comentariu în cotidianul The Guardian, Peter Frankopan, director al Centrului pentru Cercetare Bizantină la Universitatea Oxford.
La fel ca UE, Imperiul Bizantin era un teritoriu multietnic, care includea economii locale diferite, variind de la oraşe foarte active la târguri, de la porturi la aşezări rurale. De asemenea, imperiul avea şi o monedă unică.
Contrar practicii larg răspândite de a descrie reglementarea excesivă sau prea complexă ca "bizantină", Imperiul Bizantin a fost în fapt un model de rafinament, mai ales în domenii în care Uniunea Europeană este deficitară. Imperiul nu se confrunta cu ineficienţă şi disparităţi în privinţa taxelor: profiturile nu puteau fi transferate în regiuni cu un regim mai favorabil de taxe. De asemenea, exista o uniune politică, fiscală şi economică. Taxele erau aceleaşi peste tot, iar resursele putea fi alocate dinspre regiuni mai bogate spre cele mai sărace.
"Libertatea, comenta nemulţumit un autor din secolul XI, însemna să scapi de taxe", scrie cercetătorul de la Oxford.
Dacă birocraţii UE ar învăţa din structura imperiului, ar putea observa cum a făcut acesta faţă recesiunii cronice, generate de unele din slăbiciunile care au paralizat economiile occidentale în prezent.