Maestrul. Mulţi pictori ajunşi sau trecuţi de 50 de ani care au fost crescuţi, botezaţi şi consacraţi de profesorul, maestrul Traian Brădean. Pictor la fel de mare ca şi profesorul universitar, se înscrie pe linia clasică a picturii româneşti, sănătoase; acea a generaţiei postbelice, uneori obligată nu şi condamnată, la artă figurativă.
Provenit deci din gruparea Ciucurencu educată în spiritul şi cultul coloristicii şi a unei arte directe trimisă ca mesaj nemijlocit devoratorului de artă. Aceasta spre deosebire, de şcoala opusă, dar nu rivală a maestrului Corbneliu Baba, înclinată spre abstract, spre nonfigurativ. Privită retrospectiv, din punct de vedere al momentului de început de secol XXI, mai modernă, mai verticală ca dezvoltare şi mai ”iconoclastă” în raport cu acnoanele clasicului... Oricum a plecat încă un clolorist fabulos al artelor plastice româneşti.
Realizator TV şi curator. A venit, pare-se, sorocul generaţiei care acum se apropie de 70 de ani sau a depăşit vârsta aceasta. Mulţi s-au deja dus, puţini au mai rămas la voia Domnului. Recent, a plecat un imporant om de televiziune, unul dintre principalii realizatori de emisiuni al TVR şi Naţional TV, Liviu Tudor-Samoilă. Mai puţini ştiu însă despre o mare calitate a lui: aceea de fin critic de artă. Colecţionar, curator la diverse expoziţii, venisaje.
Un om complet pe care Dumnezeu, când va voi să discute despre arte, îl poate avea ca partener demn...
Umbra lui Dolănescu. Să nu uităm, să nu neglijăm, să nu dispreţuim marii lăutari, marii instrumentişti aflaţi, uneori, sau adesea în umbra marilor staruri. Mai ales la muzica populară, de petrecere, folclor.
Am cunoscut nu demult un virtuoz al viorii, Marin Alexandru la una din zilele lui Gheorghe Zamfir şi recent l-am reascultat la cea a lui Gh. Turda. Prilej cu care l-am reîntâlnit pe acordeonistul Jean Mocanu, cel ce pregăteşt
