În România noastră veselă şi tristă, totul se politizează. Ies sloganuri sforăitoare, acuzaţii demolatoare şi „aducătoare de audienţă” din orice, din sărăcie şi subdezvoltare, din justiţia „independentă” garantată, straşnic, de preşedintele-jucător, din educaţie, din cultură, din agricultură, până şi din infrastructură, capitol la care stăm foarte prost, din cauză că întotdeauna vinovaţii sunt guvernanţii şi politicenii părţii adverse. În ieşirile publice, la televizor, puterea şi opoziţia îşi scot cu patimă ochii, una alteia, că lasă ţara de izbelişte şi fură pe ruptelea. Recent, World Economic Forum (citat de capital.ro) a dat publicităţii Raportul său periodic privind Competitivitatea Globală. Raport din care rezultă că ţara noastră se situează, în ceea ce priveşte infrastructura, pe ultimele locuri într-un clasament mondial. Am ajuns în halul în care ne comparăm (ca infrastructură rutieră şi căi ferate) cu ţări africane precum Madagascar, Gabon, Zimbabwe, Burundi. Situată pe locul 97 din lume, România e întrecută la acest capitol de Botswana (locul 94). Ne privesc de pe un loc superior (92) şi fraţii noştri de peste Prut şi vecinii bulgari (locul 76). Stau mai bine cu infrastructura, Bosnia-Herţegovina (87), Ungaria (50), Grecia (43), ca să nu mai vorbim de alte ţări foste „socialiste” - Cehia, Slovacia, Polonia, Lituania, Estonia.

De ce am fi ajuns noi (o ţară mult mai bine plasată, pe vremea împuşcatului) cu infrastructura la pământ de astăzi? Presa cotrocenistă, luând act de sus-pomenitul Raport al World Economic Forum, s-a şi pornit să critice cu sfântă mânie, acuzând guvernul USL, că nu face nimic ca să înflorească, peste noapte, autostrăzile, drumurile naţionale, cele judeţene şi căile ferate. Ca să găsim însă adevăraţii vinovaţi, e suficient să facem un fugar recurs la istoria sectorului de care vorbim. Cine a fost cel mai guraliv şi gălăgios min