Educația așteaptă în continuare un semnal de coerență care nu mai vine.

Camera Deputaților a votat o no­uă modificare adusă Legii Edu­ca­ției Naționale (LEN), prin adop­tarea Ordonanței de Urgență, da­tă pe ultima sută de metri ai mi­nis­teriatului Eca­te­ri­nei Andronescu. Astfel, deși noul ministru al Edu­ca­ției lansa în spa­țiul public la în­ceputul man­da­tu­lui mesaje li­niș­ti­toare privind odi­seea învă­ță­mân­tului românesc, ea continuă sub patronajul indirect, dar ferm al fostului ministru.

Situaţia educatorilor și învățătorilor

Pentru ciclul primar, principala mo­dificare, anticipată de un acord încheiat între sindicatele din învățământ și Ministerul Edu­cației pe 21 ianuarie, este eli­mi­narea studiilor universitare obli­gatorii în termen de șase ani pen­tru educatori și învățători. Ches­tiunea a făcut obiectul unui ar­ticol în sine publicat într-un nu­măr anterior al revistei 22, dar ceea ce merită subliniat este că si­tuația imposibilă în care erau puși educatorii şi învățătorii, obli­gați să se ducă să-și facă la re­pe­zeală o facultate, nu era nici­de­cum consecința LEN, ci o in­ter­pretare abuzivă a ei, în folosul fabricilor de diplome. Articolul VI din Ordonanța 92/2012 îi obli­ga pe educatori și învățători ca, în termen de șase ani de la data pu­blicării respectivului docu­ment, să obțină o diplomă de li­cență, fără de care nu ar mai fi putut profesa. Explicația fostului ministru era că, deși la prima ve­dere textul pare abuziv, el nu face decât să identifice o soluție mai puțin traumatizantă la efec­tele pretins perverse ale Legii Educației. Potrivit acesteia, des­ființarea categoriilor de educator și învățător și transformarea lor în profesor în preșcolar, respectiv primar avea, printre altele, ca scop tocmai posibilitatea înca­drării lor în grile superioare de salarizare. Legea, combinată cu normele metodologice ado