Lunca internă sau Balta Brăilei se întinde pe o lungime de 70 km, între Braţul Măcin sau Dunărea Veche spre Podişul Dobrogei şi un braţ complex-Dunărea cu braţe secundare (Vâlciu, Cremenea, Calia şi Cravia).
Acestea se unesc la Brăila, unde balta cu acelaşi nume se închide. Braţul dinspre Bărăgan este situat relativ departe de mal. Acesta lasă pe stânga o luncă externă destul de lată (Balta Stăncuţei) şi se desfăşoară în segmente lungi şi uşor meandrate, închizând între ele ostroave foarte alungite, printre care Balta Mică a Brăilei între braţele Cremenea şi Vâlciu, declarată Parc Natural.Lunca dintre braţe are 5-7 m altitudine absolută.
Până în prezent, în Parcul Natural Balta Mică a Brăilei au fost identificate 216 specii de plante superioare (cormofite), încadrate în 42 de genuri. Dintre acestea, ponderea cea mai mare o au plantele terestre, fiind studiate un număr de 184 de specii, dintre care doar 17 specii sunt lemnoase,
iar 167 de specii sunt plante ierboase. Dintre plantele superioare acvatice au fost identificate 32 de specii iar dintre plantele inferioare, cel mai bine reprezentate sunt algele, organisme specifice zonelor umede. Vegetaţia forestieră este reprezentată de păduri în care se regăsesc specii precum salcia şi plopul.
De asemenea, există, şi păduri compuse preponderent din esenţe tari (stejar, ulm, frasin, salcâm), cele mai importante trupuri prezente în zonă fiind Pădurile Viişoara şi Lacu Sărat. Pe teritoriul Parcului Natural Balta Mică a Brăilei au fost semnalate un număr de 206 specii de păsări, încadrate în 17 ordine şi 50 de familii, reprezentând 53% din avifauna României. Printre acestea se regăsesc specii de raţe, gâşte, stârci, pescăruşi, nagâţi, becatine, sitari, lişiţe, lebede, etc.
Cele mai frecvent întâlnite sunt raţele şi gâştele sălbatice: raţa mare, raţa cârâitoare, gâsca de vară şi gârliţa. Se
