În septembrie 2012 a fost MCV. Acum avem o nouă amânare a accesului în spaţiul Schengen. În decembrie 2013 poate fi accesul românilor pe piaţa muncii în toată Uniunea. În 2014 sau 2015, aderarea la Euro.
Toate acestea sunt insuccese actuale sau potenţiale ale României în Europa, pe care le leagă un fir roşu foarte solid - imaginea externă franjuri a ţării noastre. Aici este „rădăcina” tuturor uşilor pe care, nici măcar foarte diplomatic, ţări europene precum Germania sau Finlanda ni le trântesc deja în nas.
Nu cred că are sens să aşteptăm cuminţi şi episoadele următoare ale punerii la punct a României în Europa. Da, nu putem să nu recunoaştem - suntem cu spatele la zid. Da, dar avem o opţiune – să spargem zidul percepţiei şi imaginii în continuă degradare a României în Occident.
De putut, se poate. S-a putut când când am intrat în NATO şi UE, când am plecat la drum cu o credibilitate mult sub nivelul mării. S-a putut însă pentru că s-a muncit profesionist şi pentru că s-a muncit în echipă.
Ce cred eu, având în spate experienţa resuscitării relaţiei cu SUA între 1995 şi 2000 şi a aderării la UE şi la NATO între 2001 şi 2004, că se poate face?
Primul pas este să încetăm imediat cu lipsa de unitate la nivel înalt cu privire la obiective fundamentale de politică externă şi europeană. Politicienii care, prin declaraţii belicoase, parcă se bucură de insuccesul ţării lor, crezând că vor lovi astfel în adversarii politici, vulnerabilizează şi mai tare România. De aceea, cu cât se ajunge mai repede la un acord între principalele instituţii asupra direcţiilor majore de acţiune externă, cu atât ne putem apuca mai repede de rezolvarea problemelor care ne ţin la uşa Europei. Trebuie înţeles că frontiere impermeabile la crimă organizată şi trafic ilegal sunt, în primul rând, în interesul României, nu un hatâr pe care îl facem occidentalilor. Nu există
