Filmul „Les enfants terribles” („Copiii teribili”, 1950), realizat de Jean-Pierre Melville, rulează joi 14 martie 2013 de la orele 19.00 (în versiunea originală cu subtitluri în limba engleză) în sala de cinema a UNATC, în cadrul Cineclubului Film Menu. Discuţia ulterioară proiecţiei va fi moderată de Andrei Luca şi de Anca Tăbleţ. Intrarea la proiecţie şi la dezbaterea ulterioară este liberă.
Jean-Pierre Melville, invocat ca influenţă de regizorii Noului Val Francez (are chiar şi o apariţie scurtă în „À bout de souffle” al lui Jean-Luc Godard), e cunoscut pentru filmele lui de gen, cu mafioţi cu figuri impersonale, al căror cod al onoarei îi conduce, aproape mereu, la moarte.
La Jean Cocteau e fascinant cum explorează, fără a judeca, oarecum admirativ, o decadenţă latentă firească şi maliţiozitatea gratuită pe care aceasta o generează, în timp ce Melville simplifică acţiunea din punct de vedere narativ, accordînd o atenţie deosebită spectacolului creat prin mizanscenă şi încadraturi. Stilurile celor doi autori francezi (unul spune că e poet şi pictor, altul spune că e un cinefil amator) sunt complet diferite: Jean Cocteau pare să aibă o preferinţă pentru sentimentalism şi iluzionism, în timpce Jean-Pierre Melville îşi structurează narativ filmele după o politică a austerităţii, a cărei sensibilitate reiese subtil şi sobru. Cei doi au lucrat în filmele lor cu tipuri diferite de spectacol. În filmele lui, Cocteau a experimentat cu iluzia (i)realităţii; jonglează cu mai multe efecte vizuale: un tînăr artist ale cărui creaţii sunt animate, un joc de oglinzi, o fetiţă care poate dansa fără a se supune forţei gravitaţionale („Le sang d'un poète”, 1932), reataşează petalele unei flori, efect obţinut prin derulare („Le testament d'Orphée”, 1960).
Carieralui Melville poate fi împărţită în două etape – un început cu interese poeticece se concretizează,
