Recentele declaraţii ale lui Traian Băsescu, pentru Associated Press, au confirmat ceea ce eu spun de mulţi ani - anumite condamnări au avut şi au o finalitate politică. Ce altă semnificaţie poate avea întrebare retorică formulată de Băsescu: "Este dispusă clasa politică să sacrifice doi sau trei oficiali corupţi pentru interesul naţional sau nu?"

Sigur, nu este foarte clar cine stabileşte că "cei doi sau trei oficiali" sunt "corupţi", înainte de a fi "sacrificaţi"...  Concepţia însă este foarte clară. Ea nu are nici o legătură cu statul de drept, se apropie, cel mult, de mecanismele jertfelor simbolice oferite zeilor în sistemele politeiste. Formule de genul "caz simbolic", sau "caz emblematic", utilizate de liderii politici din România, în cazul unor condamnări, evidenţiază invadarea spaţiului justiţiei de motivări politice.

Mai adaug ceea ce, în 26 februarie, Traian Băsescu, afirma referitor la strategia privitoare la accesul în Spaţiul Schengen: "Slavă Domnului, avem trei minişti deja încarceraţi". În interviul pentru ziarul Kurier, el a şi detaliat: "doi miniştri şi un fost prim-ministru". Cum poate fi interpretată, în acest  context, formula "Slavă Domnului"? Ce legătură poate exista între această expresie de recunoştinţă religioasă şi "actul de justiţie"?

Mie mi se pare însă umilitor pentru ţară să legi actul de politică externă (proiectul Schengen) de "actul de justiţie" din plan intern, conceput a aduce ofrande.

Tot Băsescu spunea că "majoritatea nu poate fi deasupra legii". Nici nu e nevoie. În regimul său, majoritatea, mai întâi, a schimbat legea şi apoi a aplicat-o. Îl deranjează acum faptul că noua majoritate nu vrea să aplice toate legile modificate - unele arbitrar - de majoritatea lui Băsescu.

Noua majoritate nu trebuie să fie deasupra "legii" lui Băsescu. Mai întâi trebuie să o schimbe, conform m