Zlatna a fost dintotdeauna o localitate care a trăit de pe urma mineritului. În urmă cu 200 de ani era centrul aurifer la Munţilor Apuseni. Închiderea minelor din această zonă a ţării a însemnat căderea economic a oraşului şi migarea unei părţi importante din populaţie în Spania sau Italia. Fotografiile vechi vorbesc de la sine despre frumuseţea şi bogăţia acestor locuri.

Cele mai vechi vestigii ale localităţii datează de la sfârşitul Epocii Bronzului şi începutul Epocii Fierului, constând dintr-un depozit de obiecte de bronz. Începuturile istoriei localităţii, menţionate în izvoarele scrise, se plasează în epoca daco-romană, când s-a numit Ampelum. Prima atestare documentară sub denumirea de Ampelum datează din anul 158 d. Hr., pe vremea împăratului roman Antoninus Pius.

Poarta de intrare în Ţara De Piatră

În timpul lui Septimiu Sever, oraşul Ampelum a fost ridicat la rangul de municipiu si a devenit cel mai important centru din Munţii Apuseni. Datorită amplasamentului, oraşul Zlatna este numit “ Poarta de intrare în Ţara De Piatră“ (Munţii Apuseni). La mijlocul sec. XVII, Zlatna devine centrul domeniului aurifer al Munţilor Apuseni, statut pe care îl deţine pana în 1848. Începând cu anul 1748, se construiesc topitorii şi şteampuri puse în funcţiune de forţa motrice a apei. Zlatna a devenit un centru industrial important prin topitoriile sale, dintre care cea construită în 1750 va funcţiona pana în sec. XX. Aici s-a utilizat pentru prima oara în Transilvania maşina cu aburi. Foto Oraşul Zlatna în fotografii de epocă

În sec. XVIII - XIX, regiunea a fost frământată de puternice mişcări sociale şi naţionale. Locuitorii Zlatnei au susţinut în anii 1757 si 1761 mişcarea lui Sofronie şi au simpatizat cu răscoala ţăranilor conduşi de Horea, Cloşca şi Crişan. În anul 1771, la Zlatna funcţiona o “şcoala montanistică”, ce pregătea speci