Începând cu ianuarie 2014, toţi cetăţenii vor putea primi facturi, bonuri fiscale şi chitanţe electronice. Legea care reglementa factura electronică, 148/2012, a intrat în vigoare în iulie 2012.
Actul normativ aducea completări importante faţă de prevederile existente la momentul respectiv în Codul Fiscal, stabilind ce caracteristici trebuie să îndeplinească persoanele impozabile pentru a emite facturi electronice, dar şi cum trebuie transmise aceste documente beneficiarilor. Ulterior, la aproximativ o lună de la intrarea în vigoare a prevederilor, Guvernul a decis să suspende aplicarea lor până la 1 ianuarie 2013. În ultima lună din 2012 însă, s-a decis să se amâne încă o dată intrarea în vigoare a legii, prevederile sale urmând a fi aplicate de la 1 ianuarie 2014.
Legea nr. 148/2012 reglementează atât facturile electronice, cât şi chitanţele şi bonurile fiscale emise în formă electronică. Factura în formă electronică reprezintă un document în electronic ce caracterizează în mod unic şi neechivoc schimbul sau vânzarea de bunuri ori servicii, semnat cu semnătură electronică şi purtând marcă temporală, care conţine datele cuprinse în formularul facturii şi care este emis şi gestionat utilizând sisteme informatice.
Potrivit reglementarilor, emiterea facturilor de către o persoană fizică sau juridică se face la alegerea exclusiva a emitentului, fie în formă electronică sau pe suport hârtie. Pentru a-şi schimba modalitatea de emitere a facturilor, emitentul trebuie să notifice Ministerul Finanţelor Publice. Totodată, legea stabileşte că acele cheltuieli înregistrate de persoanele care emit, transmit sau arhivează facturi, chitanţe şi bonuri fiscale în formă electronică, cheltuielile efectuate cu investiţiile pentru dotări şi alte utilităţi necesare desfăşurării acestei activităţi sunt amortizabile pe o perioada de 5 ani de la prima înregistra
