În ciuda accidentelor extrem de grave în care au fost implicate microbuze supraaglomerate, şoferii de astfel de vehicule continuă să sfideze legea şi circulă cu pasagerii îngrămădiţi între scaune, în picioare, în încercarea de a mai face un ban în plus.

Sâmbătă, 10 martie, autogara din Sibiu. Deşi mai e jumătate de oră până la plecarea microbuzului către Vâlcea, la uşă este deja coadă. Călătorii cu experienţă pe ruta respectivă, nu cei ocazionali, asemeni mie, ştiu cu siguranţă că, dacă vrei să prinzi loc, trebuie să ajungi din timp.

Microbuzul se umple rapid, la fel şi spaţiul pentru bagaje din partea din spate. Vin oameni cu pachete de trimis, strecoară discret o bancnotă în buzunarul şoferului, genţile ajung în spate fără nicio problemă. Celor care urcă apoi li se spune că la bagaje nu mai e loc. O fată tânără, probabil studentă, se luptă să-şi facă loc pe un scaun cu tot cu o plasă şi o cutie. Dificil, doamna de lângă ea comentează sec, agasată.

Pe scaune, în picioare, ce mai contează

Coada din faţa uşii microbuzului, deşi mai scurtă, tot coadă e. Pentru şofer nu e nicio problemă, continuă să încaseze, oamenii continuă să urce. Spaţiul strâmt dintre rânduri se umple cu repeziciune, dându-ţi senzaţia că abia mai poţi să respiri. Într-un final, închide uşa. Pornim.

Senzaţia de sufocare creşte, oamenii sunt nervoşi, şoferul dă muzica mai tare şi îşi vede de drum. De parcă nu ar fi suficient, pe traseu mai opreşte şi, în partea din faţă şi tot în picioare, mai ia oameni. Apoi, vitejeşte, la propriu, taie drumul tot numai curbe de pe Valea Oltului. Culmea, absolut nicio maşină de poliţie rutieră pe drum, să poţi spera că l-ar opri în trafic, pentru verificare. Niciuna.

Cu ochii aproape îngheţaţi în geamul îngust, în timp ce şoferul zboară pe şosea, încep să-mi curgă în minte imagini cu morţii înţepeni