Preot loan ŞTEFANESCU

Omeneşte judecând, Mântuitorul Hristos a fost un mare răsturnător de valori.

Fariseii şi cărturarii vremii îl târau în faţa judecăţii şi a osândei, ca pe unul care căuta să răstoarne prin învăţătura Lui întreaga ordine socială şi morală.

Căci ce altceva înseamnă cuvintele spuse în faţa lor: “Vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu”. Nu înseamnă ele răsturnarea tuturor principiilor după care trebuia să se conducă poporul ales?

Dacă vameşii şi desfrânatele ajung în împărăţia lui Dumnezeu înaintea celor crescuţi în frica de Dumnezeu şi respectul Legii, atunci ce să mai credem?

Şi azi avem vameşi şi desfrânate, cărturari şi farisei. Toţi sunt fiii şi moştenitorii aceluiaşi Tată Ceresc. Care dintre ei se vor mântui? Cei care respecă legea sau cei care o încalcă? Sigur că răspunsul nostru ar fi: cei ce respectă şi împlinesc legea.

Dar fariseii de atunci şi fariseii din toate timpurile spun minciuni atunci când afirmă că împlinesc legea – minciuni care îi duc la pieire. Ei credeau şi cred doar în dreptatea lor.

Ei împlineau doar partea uşoară a legii, şi nu toată legea. Evident, legea cerea mult mai mult, cerea “duh drept, inimă smerită” şi semne de pocăinţă.

De aceea, Mântuitorul spune pilda vameşului şi a fariseului, între care oamenii contemporani lor făceau o distincţie mare. Toate onorurile şi toată cinstea era dată fariseului şi tot dispreţul şi osânda erau atribute vameşului. Mântuitorul inversează lucrurile pentru că fariseul era mândru, iar vameşul era smerit şi făgăduieşte îndreptarea acestuia din urmă.

Despre istoricul bisericesc Sozomen se spune că era un om pipernicit. Dar acest trup pipernicit purta în el un suflet mare. Pentru credinţa lui, pentru râvna şi faptele lui creştineşti, contemporanii l-au numit “stâlpul puternic al Bisericii”. Faima lui a aju