Rundgang, Kunstakademie Düsseldorf, 18-24 februarie.
125 de „galerii“ într-o singură clădire. 7 zile de vizionare. Sute de artişti. Mii de vizitatori deodată. Expoziţia anuală a studenţilor de la Kunstakademie Düsseldorf este un eveniment al scenei artistice europene. Galerişti şi colecţionari proeminenţi, unii veniţi din Statele Unite, parcurg încolonaţi, cu aviditate şi răbdare, coridoarele şi sălile înţesate cu lucrări din sobra clădire prusacă, în căutarea „promisiunilor“ artei actuale, la vânătoare de nou, de sens, de valoare sau cel puţin de divertisment, cules direct de la sursă, proaspăt, confuz, energic şi (încă) ieftin.
Expoziţiile din atelierele devenite galerii au transmis mereu pulsul vieţii actuale, emis de studenţi-artişti veniţi din zeci de ţări. La Rundgang-urile de la sfârşitul anilor ’90 izbea modul de expunere al claselor Lüpertz, dominate de mizeria pseudo-proletară de pe podele (tuburi de culoare strivite, cârpe murdare, scrum şi chiştoace, fotolii desfundate, cutii cu fast-food, peste care tronau butoaie de bere deschise), toată harababura fiind separată, brutal-retoric, de o linie invizibilă trasată pe pereţii clasei, deasupra căreia se ordonau, sus, aproape de tavan (de „zenit“) câteva tablouri zvâcnite sau pleoştite, esenţa de genialitate a momentului, extrasă cu seringa autorităţii profesorale din magma obedienţei studenţeşti. Această panotare demonstrativă contrasta cu modelul claselor „tehnocrate“ de genul Nam June Paik, cu instalaţiile curate, reci, de inginerie a imaginii şi sunetului ce invitau la observare, cercetare şi înţelegere superioară, desprinsă de rudimentarele mecanisme ale artei „tradiţionale“, ce părea că se zbate neputincios în tranşee nămoloase.
Dispariţia din corpul profesoral (prin deces sau pensionare) a unor nume cardinale ale artei actuale, de la Jörg Immendorf la
