Până acum câteva săptămâni, Laurenţiu Ciurel a avut de furcă intens cu sindicaliştii lu’ peşte prăjit, ăia care voiau şi încă vor binele minerilor… cică! Cum prin semnarea noului CCM au dispărut masiv din bonusurile jegos de grase ale măreţilor lideri de sindi(că)cat, s-a declanşat lupta pentru supravieţuirea… feselor dolofane pe căciula de bani. Administraţia CEO nu s-a lăsat intimidată de ameninţările „agitatorilor” de serviciu şi a început restructurarea. E dureros că poate vor suferi şi oameni simpli, care muncesc şi fac asta foarte bine. Însă eliminarea pilelor, rudelor şi a încrengăturilor din cadrul CEO este obligatorie ca aparatul TESA – necesar, dar mai suplu – să devină şi el util, funcţionabil. Repetăm cele afirmate într-un editorial: doar dacă dispar lipitorii din campanie şi cei care spală dosul şefilor pe dinăuntru şi pe dinafară (tot tacâmul, că la banii pe care-i iau…), va fi mai bine pentru funcţionarea firească a mamutului energetic. Cum protestatarii au fost repede liniştiţi de managerul Ciurel, lumea credea că singura problema a acestuia va rămâne vânzarea de energie în condiţii cât mai bune pentru companie. Dar lumea mai greşeşte, dovadă stând atacurile senatorului PSD Gorj, Toni Greblă. Crescătorii raselor Pitbull sau Amstaff ar fi efectiv geloşi pe agresivitatea discursului senatorului amintit. Acesta a acuzat (nu voalat şi nici în particular, ci la radio, deci cu public) că gigantul nou creat în domeniul energiei şi mineritului a încheiat primele sale luni existenţă în pierdere. Dacă luăm în calcul că senatorul şi actualul manager al companiei au făcut parte din acelaşi partid (până de curând, când Ciurel a demisionat pentru a putea ocupa legal funcţia actuală), nu prea dă socoteala. Stai şi te întrebi ce raţiuni stau în spatele atacării unui coleg. Dar dacă analizezi relaţia de amiciţie a senatorului cu eminenţa cenuşie a mineritului, Ma