Faptul că pe teritoriul ţării noastre se conturează zăcăminte importante de gaze de şist îi scoate din minţi pe amicii ruşi. Supremaţia lor energetică bazată pe gazele naturale le e deodată ameninţată. Şi dacă ne gândim că tocmai firma americană „Chevron” deţine drepturile asupra acumulărilor de la noi, disperarea le este foarte întemeiată, luând forma demenţei.

Ruşii au servicii secrete performante şi nemiloase, care nu concep să stea cu mâinile în sân. O armată întreagă de agenţi secreţi români se bucură de simbrie rusă; o armată, care până acum stătea şi o cam freca, s-a pus în mişcare. Politicieni naţionali şi locali, proprietari de ziare naţionale şi locale, actori naţionali şi locali, scriitori... Şi popi, foarte mulţi popi, că pe ăştia îi poţi închiria ieftin la orice eveniment...

Cu toţii, în cor, au început să interpreteze „Aria pânzei freatice”. Cântă ei, cu voci culese din fundul butoiului, că dacă s-ar exploata gazele de şist, apa noastră freatică ar fi afectată nasol de tot. Ţărani şi târgoveţi, atraşi la mâna a doua de cei plătiţi de ruşi, au ieşit şi ei cu pluguşorul manifestaţiei în stradă, fiind gata să pună mâna pe pari. Sunt mii, strânşi nu într-o voinţă, ci într-o gloată bine remunerată. Dacă îi iei la întrebări, nici nu ştiu bine ce e aia pânză freatică. Unii o confundă cu pânza de fierăstrău, alţii cu pânza din care se croiesc izmenele.

Dar nici americanii nu stau pe margine, ronţăind popcorn şi bând Coca-Cola. Se pricep şi ei să cumpere oameni, că doar au experienţă cu sclavagismul şi cu războiul rece. Rezultă, aşadar, o confruntare teribilă în ostenita noastră Moldovă. Un război care va decide viitorul nostru pe termen lung. Ori o luăm spre Vest, ori o cârmim înapoi lângă cineva care pute de când e lumea. În această perspectivă trebui privite anumite frământări din viaţa politică românească.

Ştim bine cum lucrează peda