Ieri, pe şantierul din cartierul vulcănean Micro 3 B, doar câteva candele care ardeau la câţiva paşi de locul în care s-a întâmplat nenorocirea şi panglica care delimitează perimetrul acestuia mai aminteau de tragedia petrecută în după amiaza zilei de marţi, 12 martie.
Candelele ardeau pe
treptele scării care face legătura între partea de jos a străzii Traian şi cea din Dallas. Erau puse la nici o jumătate de metru de locul pe care paramedicii s-au străduit din răsputeri să-l readucă la viaţă pe bărbatul de 47 de ani. În rest, ţipenie de lucrător în această parte a şantierului. Chiar şi excavatorul aflat, marţi, lângă şanţul care se surpase fusese luat de acolo.
Se lucra,
în schimb, în spatele blocului 2 de pe Traian şi un pic mai sus, pe strada Mihai Eminescu. Muncitorii erau echipaţi ca la carte. Toţi purtau cască şi, peste salopete, aveau vestă reflectorizantă. "Le-am avut şi ieri" (marţi – n.r.), îmi spune unul dintre ei, când mi-am exprimat mirarea. Se pare, din câte mi-a fost să aud din altă parte, că accidentul de muncă i-a cam pus pe jar pe şefii de la Hidroconstrucţia Argeş. Miercuri dimineaţă, imediat ce au ajuns la barăcile pe care Hidroconstrucţia Cluj şi le-a amenajat în apropierea barierei de pe drumul care duce la mina Vulcan, muncitorii argeşeni ar fi fost puşi să-şi semneze fişele de protecţie a muncii.
Până la unsprezece
nimeni de la ITM şi nici de la vreo altă autoritate nu sosise ca să investigheze modul în care s-a produs accidentul de muncă. Asta am aflat de la domnul care, marţi, numai că nu plângea văzându-l pe omul lui întins şi fără suflare. Am bănuit de atunci că era şef de echipă sau maistru şi nu m-am înşelat. Fiindcă chiar cu apelativul de şefu' i s-a adresat un muncitor atunci când a avut nevoie de ajutorul excavatorului, ca să ridice puţin tubul metalic de protecţie în care
