Polurea cu praf PM10 (particule mici, cu diametrul mai mic de 10 micrometri) şi PM2,5 (particule mai mici de 2,5 micromi) din Timişoara se observă cel mai bine pe caroseria autoturismelor, dar şi la o simplă plimbare pe stradă. Praful îl simţi în nări, dar şi îl vezi peste tot, în jur, pe străzi, pe trotuar, pe vegetaţia ce tocmai înverzeşte şi pe zidurile clădirilor.
„Cele mai multe riscuri pentru sănătate sunt legate de concentraţia de particule fine, emise în special de traficul urban şi de industrie. Acestea sunt incluse printre factorii care stau la originea bolilor cardiace şi a celor respiratorii, inclusiv a cancerului pulmonar. Potrivit normelor impuse de Organizaţia Mondiale a Sănătăţii, se ajunge la cifre îngrijorătoare: 81% pentru expunerea la PM10 şi 95% pentru expunerea la PM2,5. Acestea din urmă sunt mai periculoase, deoarece pot pătrunde adânc în ţesuturi. După normele de calitate a aerului ale Uniunii Europene, care sunt mai puţin stricte, doar o treime dintre europenii care locuiesc la oraş ar fi afectaţi”, susţine viziteazalumea.ro.
Când e vorba de poluarea cu praf, Timişoara pare oraşul contrastelor, sau e vorba de un complot internaţional pus la punct de „agenturili străine”? În timp ce Organizaţia Mondială a Sănătăţii plasează capitala Banatului în top cinci oraşe cele mai poluate din Europa, măsurătorile Agenţiei Regionale de Protecţia Mediului nu par îngrijorătoare.
„Din punct de vedere al poluanţilor, în 2012 s-a realizat o îmbunătăţire a calităţii aerului faţă de anul 2011. Numărul depăşirilor a fost mai mic. Am înregistrat şi bucuria de a nu avea o depăşire de valoare limită nici la media anuală. În afară de PM10, nu avem alte probleme pentru aglomerarea Timişoara pentru niciun alt poluant”, a spus Doina Marin, şef serviciu ARPM Timişoara.
Conform Agenţiei Europene de Mediu, 95% dintre cetăţenii ce locuiesc la oraşel
