„Profesorul Marinescu a fost unul dintre făuritorii tradiţiei ştiinţifice pe care se sprijină învăţământul nostru medical. Înălţând şi făcând cunoscută Şcoala română de neurologie, a contribuit la ştiinţa şi civilizaţia universală, după care se judecă valoarea şi drepturile unui popor.“ Mihai Ciucă (discursul de recepţie în Academia Română, 27 mai 1939) La un veac şi jumătate de la naştere, Gheorghe Marinescu a fost omagiat, la 4 martie a.c., şi la Mu­zeul de Istorie a Municipiului Bucureşti, în simpozio­nul aniversar organizat de Asociaţia Medicală Română şi Societatea Română de Istoria Medicinii (SRIM). Reuniunea, la care au participat cadre universitare din ţară, medici, studenţi medicinişti ş.a., a fost moderată de prof. dr. Nicolae Marcu, preşedintele SRIM. În deschidere, acad. Constantin Popa a schiţat perioada istorică în care a activat Gheorghe Marinescu: atunci se descopereau entităţile clinice, apăreau noi concepte în legătură cu dezvoltarea ştiinţelor. După experienţa de aproape un deceniu acumulată la clinica lui Charcot, de la Salpêtrière, Marinescu s-a reîntors în ţară, în ciuda condiţiilor grele, pentru a dezvolta neurologia românească. A fost un pasionat al cercetării, un pionier în explorarea electrofiziologică, histochimică, ultramicroscopică a sistemului nervos. Plecând de la zero, a reuşit să revoluţioneze toate generaţiile de după el. S-a înconjurat de colaboratori valoroşi, dezvoltând o adevărată şcoală. Prof. dr. Benone Duţescu a subliniat spiritul inovator al lui Gheorghe Marinescu şi al Şcolii româneşti de neurologie. Tratatul „La Cellule nerveuse“ l-a consacrat ca pe unul din cei mai de seamă neurologi ai lumii, cu multe contribuţii valoroase în domeniu. Au fost trecute în revistă principalele teme de cercetare ale savantului, atât din neurologie, cât şi la graniţa cu psihiatria, endocrinologia, psihologia, pedagogia. Cum ş