Ar fi de înţeles că premierul ştie cu certitudine că mâţa ministerelor şi a autorităţilor publice, de la Bucureşti şi până în judeţe, are coada cam lungă. Şi că, tot intrând şi tot ieşind pe cele multe uşi ale instituţiilor de stat generează curent, poate chiar bătaie de vânt, prin buget. De aceea va fi tot insistând cu impunerea măsurii de reducere cu 15% a cheltuielilor de personal. Dar încă rămâne de văzut la ce cheltuieli anume se referă şi dacă nu cumva, peste o scurtă vreme, se vor opinti propunerile sale în cine ştie ce negocieri neprevăzute (chiar şi ca urmare a negocierilor de dinainte de alegeri). Zice el, bunăoară, că salarii nu se vor scurta, dar s-ar putea renunţa la posturi ocupate „inutil”, la deplasări (plimbări, turism pe bani publici, aşa-i?) în străinătate, la „tot felul de alte lucruri”.
E de bănuit că între respectivele „lucruri” s-ar afla şi taine despre care nu se încumetă să vorbească (încă?). Dar care? Să fie vorba, oare, şi despre aşa-numite „externalizări” de felurite servicii despre care bârfesc adesea angajaţi ce nesocotesc secretul de serviciu? Fiindcă s-ar zice că, de-a lungul ultimilor ani mai ales, tot s-au făcut astfel de operaţiuni, justificate, probabil, din perspectiva „profilului activităţii”, dar care miros de la o poştă a cadouri sau recompense. Căci cum altfel se poate judeca o situaţie în care, de exemplu, o desconcentrată îşi externalizează femeia de serviciu plătită cu leafa minimă (adică o dă afară, economisind un post!) pentru a angaja în locu-i o firmă de specialitate (cu o persoană supercalificată?!...) căreia să-i livreze cu generozitate câte 5000 lei/ lună. La care se adaugă, ca absolut fireşti, cheltuielile pentru mături, detergenţi ş.a.m.d. pe care desconcentrata şi le asumă în continuare, ca să aibă garanţia că holul sclipeşte, iar la toaletă miroase a trandafiri...