Spectacolul „Cabaretul imposibilului“, invitat din Franţa la Teatrul Odeon din Capitală, a adus pe scenă trei bărbaţi care vorbesc aceeaşi limbă, franceza, însă care au crescut în trei culturi total diferite. În jurul unei mese, cei trei îşi povestesc experienţele căpătate de pe urma călătoriilor pe care le fac împreună în colţurile de lume în care locuieşte fiecare.
Intima scenă şi sală a Teatrului Odeon s-a transformat, marţi seara, în pământ franţuzesc. În spiritul lunii martie, care este dedicată Francofoniei, cei trei bărbaţi – Achille Grimaud din Bretania (Franţa), Sergio Grondin de pe insula colonizată La Réunion şi François Lavallée din Québec – caută să se unească sub acelaşi steag. Spectatorii iau parte la rememorarea unei călătorii lungi, acasă la fiecare dintre ei, pe parcursul căreia îşi dau seama că limba vorbită e singurul lor punct comun, şi nici acela în totalitate. Tocmai pentru a sublinia diferenţele dintre ei, regizorul Mael Le Goff a inserat în discursurile lor cuvinte şi fraze întregi în dialectele fiecărei regiuni. Aceste discursuri colorate fonetic şi expresive vizual constituie însuşi spectacolul – jocul actoricesc şi mişcarea scenică sunt limitate, astfel încât lumina reflectorului să pice pe aducerile-aminte introspective ale fiecăruia dintre cei trei bărbaţi.
Nu aveau acelaşi cod de comunicare
Itinerariul călătoriei pe care o fac împreună cuprinde cele trei ţări de origine ale fiecăruia dintre ei, cu specificitatea şi ciudăţeniile sale. Nu puţine sunt momentele în care glumesc pe seama muzicii pe care o ascultă unul sau altul, a limbajului pe care-l folosesc şi a condiţiilor geografice în care trăiesc. Ce-i drept, de la călduroasa La Réunion a lui Sergio la cabana în tundra canadiană a lui François e o discrepanţă destul de mare. Tocmai aceste diferenţe nasc şi divergenţele dintre ei. Spre exemplu, Achille