Cred că abia atunci cînd nu mai faci cronică de întîmpinare, poţi descoperi actualitatea literară în deplină libertate. Fiecare avem listele noastre secrete de cărţi pe care le căutăm prin librării, biblioteci şi anticariate (cînd nu pe la prieteni), mai ales atunci cînd teancurile obligatorii se înalţă ameţitor. Eu am două turnuri gemene, în coasta bibliotecii, care au depăşit deja, în înălţime, rafturile şi care ameninţă să se prăbuşească la orice curent mai puternic de aer: cărţi pe care le-am primit, cumpărat sau împrumutat convinsă că nu pot trăi fără să le citesc. Dar pot.
DE ACELASI AUTOR Trenul groazei Poveşti de viaţă Marea topire Memoriile lui Márquez Zilele trecute însă, mi-am dat seama că n-am apucat să citesc o carte din „lista secretă“: Apropierea de Marin Mălaicu-Hondrari – scriitor rar şi atipic, poet înainte de orice şi om atent la propria-i libertate, înainte de toate –, aşa că m-am aşezat în fotoliu şi nu m-am ridicat înainte de a o încheia, fericită că în România lui 2013 (mă rog, cartea a apărut în 2010) se mai poate scrie aşa. Nu-i voi face o cronică, e şi prea tîrziu pentru aşa ceva; vă voi spune însă, pe puncte, de ce mi-a plăcut şi de ce v-o recomand înaintea multor altor cărţi:
● Există în Apropierea un filon poetic care susţine ca o pînză freatică întreg romanul şi care leagă întîmplări, iubiri, eşecuri, personaje – în primul rînd, pe cei patru poeţi din „tetrada de la Bistriţa“: Dan Coman (The Great), Florin Partene (Dan Parfenie), Marin Mălaicu-Hondrari (Adrian Petru Constantin) şi Ana Dragu (Lidia, „Stăpîniţa“, „La Madre de la Poesía“, inventatoarea „păşunismului apocaliptic“ şi deţinătoarea unei fîntîni pline cu mătasea broaştei). Nu întîmplător „La Madre de la Poesía“ îşi transportă amicii cu un vehicul insolit: „...maşina asta trebuia văzută cînd era portocalie şi plină de versuri. Capota îi aparţinea lui Gellu Naum
